Unde au plecat oamenii de zăpadă?

Prima parte

În sfârșit a venit și la noi zăpada mult așteptată. Ce frumos este să începi cu un clișeu… Până la urmă stau și mă întreb cine așteaptă zăpada? Autoritățile și firmele de dezăpezire categoric nu, că orice lună ar fi …noiembrie, ianuarie, martie…pe ei tot pe nepregătite îi ia. Antreprenorii din stațiunile montane categoric da. Ca și turiștii, schiorii și în general toți practicanții sporturilor de iarnă, dar și aceștia ar prefera-o doar pe pârtie și eventual în curtea hotelului nu însă și pe șosele sau în parcări. Și cine mai așteaptă zăpada?…Evident copii. Dar nu toți, să nu îmi fac iluzii, pentru că și aceștia au început să înlocuiască bucuriile autentice cu mult mai comodele și mai ”spectaculoasele”  bucurii virtuale. Pentru aceștia din urmă zăpada nu înseamnă decât un inconvenient, haine groase și impermeabile, și uneori defecțiuni în funcționarea rețelei.

Iar în ceea ce ne privește pe noi, oamenii obișnuiți, zăpada este frumoasă doar de Crăciun și eventual de Revelion. În nici un caz nu așteptăm cu nerăbdare zăpada pe care trebuie să o curățăm de pe mașină sau din fața garajului, și în nici un caz nu ne bucură troienele pe care trebuie să le traversăm la prima oră dimineața. Urâm cu pasiune ambuteiajele inevitabile oricărei ninsori, trotuarele necur[țate – apropo, oare cetățenii acestei țări vor înțelege vreodată că zăpada de pe trotuar este responsabilitatea lor?!! – și sarea care ne strică inevitabil cele mai bune încălțări. Cu alte cuvinte zăpada este doar un coșmar urât devenit realitate….

Publicitate

Micile aventuri cotidiene….

Cine spune ca viața e plictisitoare trăiește degeaba. Fiecare zi iți aduce o sumedenie de aventuri pe care de obicei nici nu le remarcăm. Sau, ce-i mai rău, care ni se par sâcâitoare, de-a dreptul ghinioane, replica favorită fiind ”Numai mie mi se putea întâmpla asta!” Ei bine, astăzi am avut parte de una din aceste aventuri cotidiene pe care sincer am savurat-o în toată absurditatea ei. Pentru că anul acesta mi-am propus să nu mă mai  enervez.

Fiindcă suntem abia la două zile după sărbători și vorba aceea ”nici iarba nu crește” am închis frumos calculatorul și am abandonat munca – sau am incetat să mă mai prefac că muncesc – și am hotărât să folosesc timpul mai cu folos. Cum? …Evident mergând la cumpărături. Nu vă imaginați însă cine știe ce. Doar amărâtele de produse alimentare atât de necesare funcționării organismului nostru.

După vreo patruzeci de minute și ceva kilometri parcurși ca șofer de coș de cumpărături am considerat că am adunat destule provizii cât să ne țină toată săptămâna și m-am îndreptat foarte liniștită spre casele de marcat. Aici pustiu ca niciodată așa că am pus direct produsele pe bandă. Multe și mărunte. Într-un final reușesc să le rearanjez în coș și scot cardul să plătesc. Domnișoara de la casă se uită foarte contrariată la mine și îmi comunică ”Nu acceptăm acest card.” Nici o problemă. Că fug până la bancomat și mă întorc cu cash. Și așa nu stă nimeni după mine. Ajung la bancomat, aleg operațiunea, suma….și surpriză : ”Acest card nu poate fi procesat”. Nici nu mă miră. Bancomatele acestei bănci oricum nu prea acceptă cardurile concurenței. Și totuși ce e de făcut?! Bani nu am. Celelalte carduri sunt fără fonduri…ca altfel nici nu ajungeam să-l folosesc pe acesta.

Domnișoara foarte amabilă îmi spune că stornează factura și îmi păstrează coșul lângă casă pentru o oră. Mă sui în mașină și fug în hypermarket-ul alăturat unde știu sigur că au bancomate cel puțin două bănci. Ajung plină de speranță și mă întorc la mașină la fel cum plecasem. Sunt mândra posesoare a unui card care nu poate fi utilizat. Nici măcar pentru a verifica soldul.  Și totuși am nevoie de acele cumpărături. Așa că mă sui din nou în mașină și conduc prin oraș până găsesc un bancomat al băncii emitente. VICTORIE!

…i ajung la timp și la casă pentru a recupera mâncarea familiei.

De ce ne plictisim in Brașov …

Ieri am fost la o expoziție de reptile în Brașov. Știu că nu ar trebui să fac publică locația pentru a nu face reclamă dar asta e…Expoziția are loc la Etajul 3 al Unirea Shopping Center și o mai puteți găsi acolo până pe 20 ianuarie. Deși mică, din punct de vedere al prezentării cred că e expoziția cu cele mai frumoase tetrarii (și am fost la patru expoziții de gen în decursul ultimului an și jumătate). Și cu cei mai amabili organizatori.

Din păcate nu există nici un fel de promovare. Dacă nu ajungi cumva la cumpărături nu ai nici o șansă să afli de existența expoziției. Și și așa, șansele sunt mai mari să te împiedici de panoul insipid și minuscul postat în mijlocul holului de intrare decât să citești ce scrie pe el. Și aceasta este toată publicitatea pe care a considerat de cuviință să o facă managementul mall-ului. E păcat dar se pare că este un trend in orașul de sub Tâmpa: organizarea a tot felul de evenimente și expoziții, exclusiv pentru organizatori.