Noi românii avem această frumoasă tradiție a mărțișoarelor. E un mod minunat de a începe primăvara. Dar parcă în ultimul timp s-a trivializat cumva. Toate acele tarabe pline de tot felul de plastice și chinezării ieftine… Știu că gestul contează, dar totuși, dacă nu vine din suflet atunci: la ce bun?!
Ca femeie nu am oferit mărțișoare. Situația s-a schimbat în momentul în care am devenit mămică. De trei ani încoace pregătim venirea primăverii cu o săptămână înainte. Împreună cu fetița mea facem ”planul de bătaie”: hotărâm câte mărțișoare vom dărui, ce materiale vom folosi, ne procurăm materialele și ne apucăm de treabă.
Nu contează că rezultatul final nu este întotdeauna cel preconizat sau că ai uitat mărțișoarele în cuptor și s-au ars (cum am pățit noi anul acesta). Ceea ce contează este că fiecare dintre ele are propria lui personalitate în funcție de personalitatea celei căreia îi va fi dăruit, și că fetița mea și cu mine petrecem timp împreună învățând, creând, jucându-ne. Și că, nu în ultimul rând, în fiecare dintre ele există o părticică de suflet.
Broșă din fimo
Mărțișoare realizate din fimo și mărgele de sticlă,
pe suport de tapet
Bucăți de scoică culese de pe plajă,
pe suport de ambalaj din plastic
Mărțișoare ealizate din nasturi de lemn și mărgele de sticlă,
pe suport de carton colorat
Copilul în oraș 
Superb, sufletelele arata tare frumos:)-Irina
Mai ales sufletele copiilor 🙂