Arta de a nu face comerț

Se pare că tema promovării defectuase și a lipsei de profesionalism în ceea ce privește serviciile în România va tot apărea în articolele mele. Și chiar nu intenționam asta, dar cu tristețe constat că lucrurile în aceste domenii în loc să evolueze parcă involuează. Și faptul că mă izbesc în fiecare zi de astfel de atitudini și stări de fapt, izvorâte din ignoranță uneori, din lene alteori sau, de ce să nu îi spunem pe nume, de nesimțire de cele mai multe ori, mă întristează din ce în ce mai mult. Aș putea să povestesc despre un festival internațional de muzică clasică, la care și-au adus aportul artiști de renume mondial, și care s-a desfășurat cu sala goală. Dar nu vă voi povesti despre asta.

În schimb vă voi povesti incredibila experiență a prietenului meu care săptămâna trecută a încercat să achiziționeze ulei de nucă de cocos de la un site de e-commerce. Comanda fiind mică a hotărât că nu merită să plătească transportul prin curier, așa că a ales să i se livreze comanda prin poștă. Așteaptă omul cuminte cinci zile, timp în care nu primește coletul (un timp de livrare enorm chiar și pentru Poșta Română). În a cincea zi  trimite un e-mail către site întrebându-i de soarta comenzii. Voi reda în continuare dialogul care a urmat. Comentariile cred că sunt de prisos.

Prietenul meu:  ”Am dat comanda de un kg de ulei de cocos pe data de 14.03, astazi suntem in 19.03. Vreo data estimativa pt a ajunge in Brasov se poate ?”

Vânzătorul:     ”Maine dimineata pun coletul la posta. Ajunge la sfarsitul saptamanii .”

Prietenul meu: ”Fara suparare dar totusi nu credeti ca e cam mult ca termen de livrare pentru nici 100 de km? Normal ar fi ca eu sa refuz comanda in momentul in care ajunge si sa imi caut in alta parte acest ulei .”

Vânzătorul:    ”Da,este o intarziere. Puteati sa-mi spuneti ca doriti sa primiti rapid coletul.
Va rog ca data viitoare sa luati din alta parte. Puteti refuza coletul ,eu nu ma supar.”