Râșnov și împrejurimi

Cred că toată lumea a auzit de Cetatea Țărănească de la Râșnov. Pentru mine personal reprezintă unul din obiectivele favorite așa că o vizitez în fiecare vară ( faptul că se află la 17 km de Brașov este un avantaj major).

De-a lungul anilor cetatea a suferit multiple transformări datorate diferiților săi administratori, inclusiv ”mutilarea” prin adăugarea de construcții din materiale moderne. Din fericire, în prezent se află într-un proces de restaurare, așa-zisele reconstituri fiind demolate integral, așa că puteți fi siguri că zidurile sunt cele autentice. Iar pentru amatorii de senzații tari se poate programa o coborâre în fântâna cetății la nu mai puțin de 100 m adâncime. Nu vă pot povesti senzația pentru că încă îmi fac curaj să încerc.

Iar dacă tot ajungeți în zonă faceți-vă timp și pentru vizitarea peșterii Valea Cetății. Este foarte frumoasă, iar traseul amenajat pentru turiști este ușor și o face ideală pentru copii.

Anunțuri

Campionatul Național de Drift

Pentru cei mai mulți dintre noi, ca și pentru mine până acum o săptămână, nu exista nici măcar ideea că ar exista un campionat de drift. De la a afla că există și a merge ca spectator la etapa desfășurată pe Circuitul din Prejmer a fost o problemă de ore.

Chiar și pentru cei mai puțin împătimiți , așa ca mine, cred că experiența unei zile petrecute  la campionat merită încercată. Atmosfera este extrem de relaxată, prețurile la mâncare și băutură modeste, public restrâns și civilizat, acces neîngrădit la mașini. Una peste alta regret doar că n-am reușit să ajung și la Taxi Drift. Dar la etapa următoare sigur voi încerca.

Și bineînțeles nelipsitul câine ”de circuit”….

Cinema în aer liber – o experiență minunată dacă nu ar exista spectatori

Cinema în aer liber. O idee încântătoare, care m-a entuziasmat de la început, mai ales că seara în Brașov este răcoare și plăcut.

 

 

 

 

Pe scurt, Cinema în aer liber-Caravana Metropolis propune vizionarea unei selecții de șase producții cinematografice. Am reușit să ajung la patru dintre ele și pot să spun cu mâna pe inimă că nu am fost dezamăgită în privința filmelor. Afirmația nu este valabilă însă și pentru public care s-a comportat, în unele cazuri, ca și cum nu ar mai fi fost niciodată la cinematograf. Pe lângă bătaia –propriu-zisă- pe scaune, încercările penibile de a pleca cu scaunele acasă (moment în care sincer mi-a fost jenă că fac parte din aceeași nație), au existat non-stop indivizi care au considerat că ecranul le aparține, postându-se cu nonșalanță în fața acestuia de parcă restul spectatorilor, cei care avuseseră proasta inspirație de a sta civilizat pe scaune, erau complet invizibili. Și să nu vă povestesc ce a însemnat seara de animație: bătaia pe scaune a căpătat o nouă dimensiune, iar dacă aceasta este educația pe care o primesc copii în general, nu mă mai miră nimic.

Câteva cuvinte despre filmele pe care le-am văzut:

”Loverboy”, românesc, direct și destul de bine jucat. A deranjat câțiva pudinbonzi care au plecat ofensați pe la jumătatea filmului. Categoric nu luați copiii.

”Headhunters”, Norvegia, unul din cele mai bune thriller-e din toate timpurile. Mi-a plăcut datorită umorului cu care este abordată o suită de întâmplări, de altfel nefaste, și a personajelor genial construite. Merită văzut. Preferabil fără copii.

”Xingu”, Brazilia, un film emoționant, educativ, inspirat din fapte istorice. Bine regizat, bine jucat, îl recomand din toată inima. Deosebit de interesant și pentru copiii mai mari pentru că imortalizează o pagină de istorie din care ar trebui să tragem cu toții învățăminte.

”Zarafa”, Franța, un film de animație extraordinar de inspirat, plin de umor, deși mult mai realist în anumite privințe decât filmele de animație americane cu care ne-am obișnuit. O fantezie excepțională atât pentru copii cât și pentru părinți.

 

 

 

 

 

Pentru că pur și simplu nu pot să arunc încălțări…

În sfârșit am reușit și eu să termin la timp o provocare. Este vorba de Tema 6 – ”Metamorfoza încălțăminții” de pe http://provocariverzi.blogspot.ro.

Pe scurt: am luat una pereche sandale demodate și urâte (la ce m-oi fi gândit când le-am cumpărat?!).

După care am tăiat, dezlipit, împletit, cusut, lipit din nou. Și rezultatul final arată așa:

Și aceasta a fost povestea Cenușăreselor mele, care vor fi fericite de a fi purtate încă un sezon. Cel puțin.

O călătorie în Evul Mediu

Ieri, în timp ce postam articolul anterior, mi-a atras atenția titlul blogului meu: ”Copilul în oraș …un blog pentru timpul liber”. Se pare că în ultimul timp m-am îndepărtat oarecum de scopul inițial, așa că m-am hotărât să vă plimb un pic. Prin județul Brașov pentru început.

Nu știu câți dintre voi au vizitat bisericile fortificate. Sunt foarte interesante. Ca să nu mai spunem că șapte dintre ele fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Și unul dintre cele șapte extraordinare monumente se află la doar 17 km de orașul Brașov, așa că se pretează de minune la o plimbare scurtă (cu bicicleta). Este vorba de Biserica Fortificată de la Prejmer.

Nu vă dau date istorice. Ceea ce vă spun este doar că,  dincolo de senzația de călătorie în timp, fantastic este faptul că poți cotrobăi nestingherit aproape în fiecare ungher și pe fiecare coridor pe care îl poți găsi în interiorul fortificațiilor (atât de nestingherit încât la un moment dat copii au dispărut într-un tunel -de canalizare bănuiesc- și a trebuit să intrăm după ei să-i scoatem afară).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iar dacă tot treceți pe lângă Hărman intrați să vizitați și Biserica Fortificată din această localitate. Este mult mai mică, dar extrordinar de frumoasă. Deși zidul nu este deschis publicului, în schimb se poate urca până la orga bisericii sau poți să buchisești abecedarul din băncuțele unei clase de școală din secolele trecute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era să uit să menționez camerele tradiționale săsești, atelierul fierarului, uneltele agricole….și mai sunt și alte lucruri interesante. Dar vă las să le descoperiți singuri.

O zi perfectă

Oare de ce perfecțiunea este atât de importantă pentru noi oamenii în general și pentru femei în mod special? Suntem în permanență în căutarea machiajului perfect, a perechii perfecte de pantofi, a siluetei perfecte, a casei perfecte și nu în ultimul rând a partenerului perfect. Copiii noștri trebuie să fie perfecți, să aibe numai note bune, să se poarte impecabil și să exceleze la sport.

Uneori suntem atât de obsedați de acest concept încât uităm că de fapt perfecțiunea nici nu există decât în mod subiectiv în funcție de felul în care ne raportăm noi așteptările față de un anumit lucru. Machiajul meu perfect s-ar putea să fie exagerat pentru altcineva, pantofii urâți sau incomozi, silueta prea slabă sau din contră prea grasă, casa perfectă prea mare sau prea mică iar partenerul perfect..ei bine pur și simplu nu există. Mai mult, ceea ce ni s-a părut perfect acum trei zile ni se pare total nepotrivit astăzi.

Și atunci stau și mă întreb pentru ce această obsesie? Pentru ce această încăpățânare de a nu fi niciodată mulțumiți cu ceea ce avem? Nu spun, departe de mine ideea, de a ne mulțumi cu orice. Dar atunci când ceva, fie el obiect, persoană sau stare, te face să te simți atât de bine încât să te trezești dimineața cu zâmbetul pe buze, fericit și nerăbdător de a începe o nouă zi, de ce trebuie acel ceva (fie el obiect, stare sau persoană) trecut prin filtrul necruțător al standardelor personale de perfecțiune?!…

Nu am un răspuns la această întrebare. Poate că este în firea noastră sau poate că așa am fost educați. Important este că de când am renunțat să mă străduiesc să convertesc totul la perfectul meu, de când mă autoeduc să învăț să accept oamenii dn jurul meu așa cum sunt ei cei adevărați și nu cei ai așteptărilor mele , de când mă chinui să îmi accept în primul rând propriile mele defecte, din ce în ce mai des mă trezesc dimineața zâmbind și îmi spun: astăzi va fi o zi perfectă. Și de cele mai multe așa și este.