În căutarea pierdutei Callatis

Ziua 1

Eu și fețița mea ne încălțăm cu pantofii de hoinărit, ne suim în mașină și pornim hotărâte să vizităm situl arheologic Callatis. În drum ne taie calea indicatorul către portul turistic și cum suntem ușor coruptibile atunci când nu ne presează timpul am virat frumos dreapta și am intrat în portul Mangalia.  Ne-am plimbat pe dig, am admirat lebedele hrănindu-se…

Când am făcut  fotografia de mai sus a apărut un localnic indignat că fotografiez acum și nu cu o seară înainte când era totul aranjat pentru petrecere. Că seara n-a venit nimeni să fotografieze. Și era autentic supărat.

După o oră sau două am hotărât să ne întoarcem totuși la scopul nostru inițial. Am întrebat o ospătăriță amabilă cum putem ajunge la Muzeul de Arheologie și ne-a explicat că este aproape și că putem merge pe jos. Zis și făcut …hotărâm să lăsăm mașina în parcare și să pornim în plimbare. Mergem ce mergem în direcția indicată  trecem de un indicator cu  Monumet Istoric ”Callatis”, apoi ajungem la un ansamblu închinat eroilor căzuți în război.

Clar nu suntem unde trebuie așa că întrebăm din nou. Suntem trimise câteva zeci de metri înapoi la hotelul din dreptul indicatorului. Surpriza se ascundea în subsolul hotelului.

Toate bune și frumoase dar noi totuși vrem să ajungem la situl principal și la muzeu. Suntem ghidate într-o direcție în care găsim plăcuțe celebrând diferiți artiști și personalități literare,

piața, dar nicicum ceea ce căutăm. Mai întrebăm doi trei localnici care ne privesc contrariați: ”Muzeu de arheologie? Nu știu să existe așa ceva. Știu că e ceva pe faleză….” Așa că ne mai învârtim în cerc ce ne mai învârtim până luăm înțeleapta hotărâre de a ne întoarce la cameră să googălim locația și să ne întoarcem a doua zi.

În drum spre pensiune oprim și la Muzeul Marinei. Muzeul Marinei este mult spus. Este vorba despre două camere cu câteva instrumente și o mică capelă (în ce scop construită acolo este peste puterea mea de înțelegere).

Singurul lucru care merită sunt cele câteva arme expuse afară, iar pentru acestea nici măcar nu trebuie cumpărat bilet de intrare.

2 thoughts on “În căutarea pierdutei Callatis

  1. ei ar avea multe lucruri de scos în evidență, dacă ar avea ceva imaginație, dar la banii pe care îi primesc oamenii care lucrează azi în *cultură* nu e de mirare că cei cu imaginație pleacă la firme particulare…
    eu am fost pe acolo și am fost dezamăgită la fiecare încercare pe care am făcut-o de a le mai da o șansă. crezi că e cine știe ce și te întorci balon spart!
    tristețea mea este că în astfel de locuri sunt oameni care nici nu știu să vorbească pentru că cei cu facultate (imaginându-ne că la facultate chiar se învață!) se duc prin alte părți…
    poate că ceea ce pare răutate din partea mea îi va determina pe cei ce lucrează în biblioteci și muzee să mai studieze ceva, să mai citească o carte…
    spor-t!🙂

  2. este într-adevăr mare păcat că nu știm să promovăm ceea ce avem. pentru că într-adevăr avem foarte multe lucruri frumoase și interesante. o parte dintre ele le-am descoperit total accindental.
    iar în ceea ce privește muzeografii nu pot să fiu în totalitate de acord cu tine pentru că am întâlnit și oameni extraordinari cu care am stat de vorbă mult timp și cărora chiar le-a făcut plăcere să ne îndrume.
    am întâlnit și genul pe care îl menționezi tu și nu voi uita toată viața felul în care am fost tratați la Muzeul de Artă din București. se vedea efectiv că sunt deranjați de prezența ta și te tratau ca pe ultimul gunoi. și nu cumva să îndrăznești să pui vreo întrebare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s