”Creăm și ne jucăm cu Zânele Naturii”

creativithea

Curs de creativitate și artizanat pentru preșcolari (3-6 ani)

Data de începere: 16 octombrie 2012, ora 16.30

Locația: Centrul Cultural ”Reduta”

Tarif: 320 ron /Modul de 10 ore /Toate materialele incluse

În timp ce se joacă orice copil crează lumi noi populate de ființe magice și obiecte misterioase. Creativithea își propune să îndrume această joacă ajutând copilul să materializeze lumea minunată a imaginației sale. Astfel vom experimenta împreună  tot felul de materiale și vom crea obiecte cu atât mai spectaculoase cu cât s-au născut din mânuțele delicate ale copiilor. În timp ce ne vom juca astfel cu formele și texturile, vom învăța să controlăm diferite instrumente, să stăpânim diferite tehnici, care vor contribui în mod fundamental la dezvoltarea îndemânării copilului și a gândirii logice a acestuia. Încurajându-i imaginația, copilul va căpăta încredere în forțele proprii și va fi îndemnat să continue pe cont propriu explorarea universului înconjurător.

Cursul se va…

Vezi articolul original 85 de cuvinte mai mult

Minunile neobservate din grădina mea

Știu că trebuia să continui povestea de vacanță dar întâlnirea neașteptată din această seara m-a bucurat atât de tare încât am simțit că trebuie să o împărtășesc și cu voi.

Dar mai întâi să vă arăt ce alte adevărate ”minuni” se mai găsesc în grădina mea.

Și, în final, întâlnirea din această seară. O călugăriță! Am stat și m-am uitat la ea mult timp. Stătea nemișcată și mă privea cu aceeași atenție. Când am luat camera să o fotografiez a urmărit efectiv obiectivul…a fost absolut superb.

 

 

În căutarea pierdutei Callatis

Ziua 1

Eu și fețița mea ne încălțăm cu pantofii de hoinărit, ne suim în mașină și pornim hotărâte să vizităm situl arheologic Callatis. În drum ne taie calea indicatorul către portul turistic și cum suntem ușor coruptibile atunci când nu ne presează timpul am virat frumos dreapta și am intrat în portul Mangalia.  Ne-am plimbat pe dig, am admirat lebedele hrănindu-se…

Când am făcut  fotografia de mai sus a apărut un localnic indignat că fotografiez acum și nu cu o seară înainte când era totul aranjat pentru petrecere. Că seara n-a venit nimeni să fotografieze. Și era autentic supărat.

După o oră sau două am hotărât să ne întoarcem totuși la scopul nostru inițial. Am întrebat o ospătăriță amabilă cum putem ajunge la Muzeul de Arheologie și ne-a explicat că este aproape și că putem merge pe jos. Zis și făcut …hotărâm să lăsăm mașina în parcare și să pornim în plimbare. Mergem ce mergem în direcția indicată  trecem de un indicator cu  Monumet Istoric ”Callatis”, apoi ajungem la un ansamblu închinat eroilor căzuți în război.

Clar nu suntem unde trebuie așa că întrebăm din nou. Suntem trimise câteva zeci de metri înapoi la hotelul din dreptul indicatorului. Surpriza se ascundea în subsolul hotelului.

Toate bune și frumoase dar noi totuși vrem să ajungem la situl principal și la muzeu. Suntem ghidate într-o direcție în care găsim plăcuțe celebrând diferiți artiști și personalități literare,

piața, dar nicicum ceea ce căutăm. Mai întrebăm doi trei localnici care ne privesc contrariați: ”Muzeu de arheologie? Nu știu să existe așa ceva. Știu că e ceva pe faleză….” Așa că ne mai învârtim în cerc ce ne mai învârtim până luăm înțeleapta hotărâre de a ne întoarce la cameră să googălim locația și să ne întoarcem a doua zi.

În drum spre pensiune oprim și la Muzeul Marinei. Muzeul Marinei este mult spus. Este vorba despre două camere cu câteva instrumente și o mică capelă (în ce scop construită acolo este peste puterea mea de înțelegere).

Singurul lucru care merită sunt cele câteva arme expuse afară, iar pentru acestea nici măcar nu trebuie cumpărat bilet de intrare.

Din vacanță direct la… bucătărie

Vacanța s-a terminat, în weekend o să vă povestesc și pe unde am fost. Deocamdată am fost mult prea ocupată să spăl, să desfac bagaje, să aranjez lucruri în dulapuri și să gătesc: pentru noi, pentru câinii care s-au săturat de mâncare uscată…pentru toată lumea.

În primul rând am făcut o ciorbiță (?) de dovlecei. Am pus semnul de întrebare deoarece a ieșit incredibil de dulce. Sincer nu cred că a mai ieșit vreodată așa. Conform obiceiului meu am ales ceva extrem de ușor și de rapid de făcut: cam cinci-zece minute pentru pregătiri ( depinde de dexteritatea fiecăruia) și încă o 30-45 minute să fiarbă (timp în care nu trebuie supravegheată că știe să fiarbă și singură).

Eu am pregătit șase porții. Pentru asta am pus la fiert o ceapă mică întreagă (pe care la final am scos-o și aruncat-o) într-un litru și jumătate de apă. Am curățat și am adăugat un morcov tăiat rondele. Apoi am adăugat doi dovlecei de dimensiune medie pe care i-am curățat și apoi i-am tăiat cubulețe.Din experiențe nereușite am învățat că morcovii trebuie puși primii pentru că fierb cel mai greu. Iar pentru curățarea morcovilor și dovleceilor cel mai ușor merge dacă ai un instrument asemănător acestuia.

 

 

 

 

După ce legumele s-au înmuiat am adăugat sare, un pic de mărar proaspăt, tocat foarte mărunt, și un borcănel mic de smântână. Am lăsat să mai dea într-un clocot și asta a fost tot.

Iar la felul doi am pregătit piept de pui cu garnitură de ardei și năut. Prepararea garniturii  durează cam 10 minute iar pieptul de pui se prepară în maxim 5 minute.

Prima se prepară garnitura. Pentru două porții am folosit o ceapă mică (cât o nucă), un ardei gras și o conservă mică de năut. Am tăiat ceapa mărunt-mărunt-mărunt astfel încât să nu se simtă și ardeiul feliuțe subțiri. Năutul l-am pus la scurs. Într-o tigaie înaltă am călit puțin ceapa într-o lingură de ulei de măsline, după căre am adăugat ardeiul. Când ardeiul a început să se înmoaie am adăugat și năutul, un praf de sare și cam o lingură de sos de soia și am mai lăsat câteva minute pe foc. Și cum de prăjit legumele nu știu să se prăjească singure, trebuie amestecate periodic.

Pieptul de pui feliat l-am frăgezit cu ciocanul pentru șnițele. Cu grijă pentru a nu-l dezintegra. L-am asezonat cu sare și piper și l-am prăjit într-o tigaie ceramică. În acest scop folosesc exclusiv ulei de măsline. Prăjite este impropriu spus pentru că l-am ținut în tigaie mai puțin de un minut pe fiecare parte.

Și la masă.

Să ne bucurăm de…electrictate

Titlul inițial al acestui post era ”Să ne bucurăm de vacanță”. După care mi-am dat seama că dacă nu aveam cel puțin trei prize în cameră eram …să zicem pierdută. Dar din fericire cel care a conceput pensiunea a avut inspirația ca, pe lângă priza dedicată televizorului și frigiderului, să mai adauge câte două prize de fiecare parte a patului. Una pentru încărcătorul de la aparatul foto, una pentru încărcătorul de la acumulatorii țigării electronice și evident una pentru laptop. Până mâine sigur găsesc ce să fac și cu a patra.