Majoritatea celor care urmăresc acest blog sunt la curent cu preocupările mele în domeniul artizanatului și al educației non-formale. Astăzi, stând de vorbă cu un părinte, am avut neplăcuta surpriză de a fi întrebată dacă am avut vreodată vreun băiat care să participe la astfel de activități pentru că nu i se par potrivite.
Când noi ca părinți pornim din start cu astfel de idei preconcepute despre ce ar trebui să facă un băiat și ce o fetiță, nu cred că ar trebui să ne mai mire nimic. Nu ar trebui să ne plângem de prejudecățile copiilor noștrii, nu ar trebui să ne deranjeze discriminarea. Pentru că noi suntem cei care le sădim, ba chiar mai mult, avem grijă să crească și să se dezvolte.
Mă opresc aici. Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la toate prejudecățile posibile despre sexe și activitățile pe acestea ar trebui, sau nu ar trebui să le facă. Despre cum femeia ar trebui să stea la cratiță, dar oare câți maeștrii bucătari femei există? Despre cum a te preocupa de aspect nu este un lucru masculin și totuși, cu câteva excepții notabile, marile nume în design și styling sunt toți bărbați.
Și nici nu înțeleg prea bine ce nu este potrivit: să fie creativ? să învețe lucruri noi? să învețe să se exprime? să iubească frumosul? Dar oare ce este potrivit? Să bată mingea în spatele blocului și să își bruscheze colegii de clasă? Să se joace ”de-a lupta” și să nu știe să articuleze două cuvinte? Sau să stea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru în fața unui monitor îndepărtându-se complet de orice realitate și astfel alienându-se?
Nu știu. Poate sunt eu de vină. Poate uneori am senzația că trăiesc într-o altă societate. Într-o societate în care guvernează frumosul, bunul simț și toleranța. În care copiii sunt luminoși, optimiști și dornici de a se exprima. Și în care părinții sunt modele de urmat și sunt preocupați de dezvoltarea personalității copilului lor. Poate…
Copilul în oraș 
Aici nu este vorba de hobby-uri, ci de diferenta cu care ne-am nascut. Unii s-au nascut de parte barbateasca altii feminina. La fel ca intr-o societate civilizata, fiecare isi practica meseria. Te astepti ca doctorii sa faca pe doctorii si inginerii pe inginerii. Nu este vorba de rasism, ci de datoria fiecaruia.
Ca un barbat are placere sa gateasca sau sa coase este una. Ca datoria unei mame este ca sa isi aiba grija de familie este alta.
În primul rând nu cred că am ridicat vreun moment problema rasismului și nici nu văd ce legătură are cu subiectul.
Iar în al doilea rând nu cred că sexul trebuie să dicteze educația dată unui copil. Educația trebuie bazată pe aptitudinile și personalitatea copilului. Nu cred că o fetiță trebuie să se joace cu păpuși, să se îmbrace în roz și să învețe să gătească doar pentru simplul fapt că este fetiță. Iar un băiat să aibă doar mașinuțe și roboței, din același considerent. Cunosc un băiețel foarte reușit care, de cînd era foarte mic, nu se juca decât ”de-a gătitul”. Din fericire părinții au fost receptivi și i-au cumpărat o bucătărie de jucărie complet echipată. Mi se pare admirabil și un exemplu de urmat, deși o parte din cunoscuți au considerat că nu este o jucărie potrivită pentru un băiat. Și nu cred că unei copil trebuie să i se bage în cap că este diferit de alt copil datorită sexului pe care îl are. Până la urmă sunt toți copii. Și acceptarea, măcar de către o parte dintre noi acestui fapt, reprezintă una din marile cuceriri ale secolului trecut.
Da, intr-adevar, nu era vorba de rasism, ci de discriminare. Rasismul este o discriminare pe baza culorii pielii, discriminarea pomenita in post era pe baza genului. Ideea este aceeasi. Barbatii si femeile sint facuti diferiti, au diferite roluri.
Sexul trebuie sa dicteze educatia data unui copil. Chiar daca un baiat va invata sa gateasca, el trebuie invatat ca datoria lui este sa isi gaseasaca un loc de munca ca sa-si intretina familia. Femeia este facuta ca sa creasca, hraneasca, educe copiii. De aceea ea este aceea care da nastere la copii si nu este tatal cel care o face. Pentru ca au roluri diferite. Sint diferiti. Chestia ca este jignire sa-i spui unei femei ca ea trebuie sa gateasca si sa-si ingrijeasca copiii este o prostie feminista care a dus societatea in halul in care este astazi si nimeni nu isi mai cunoaste rolul pe care il are acasa.
Nu este de mirare ca atitia copii se sinucid, ca se bat si se omoara intre ei, ca adultii asteapta de pomana de la stat/guvern, si cite si mai cite. Sociatatea este intoarsa cu fundul in sus de cind barbatul si femeia nu-si mai cunosc rolurile in familie.
Este evident că sistemele noastre de valori sunt total diferite.