S- a întâmplat nu cu mult timp în urmă. Împreună cu o foarte bună prietenă am hotărât să plecăm pentru câteva zile la Budapesta. Și pentru că amândouă avem carnet ne-am zis că cea mai simplă variantă era să plecăm cu mașina. Mai ales că ea avea un bebeluș de zece luni. Pentru cine nu știe să vă explic ce înseamnă să călătorești cu un bebeluș. În primul rând înseamnă: scutece, lapte formulă specială, cereale pentru lapte, biberoane, sterilizator de biberoane. Apoi mai înseamnă: cel puțin o duzină de body-uri, tot atâtea perechi de pantaloni, câteva perechi de încălțări, plus alte mici mărunțișuri și produse de întreținere. Mai înseamnă și pătuț pliant și cărucior. Un adevărat coșmar la aeroport
Acum să vă explic ce înseamnă să călătorești cu prietena mea: câte două schimburi de haine pentru fiecare zi, încălțări asortate, o geantă de dimensiuni medii numai pentru cosmetice și produse de îngrijire. Toate bune și frumoase. Numai că eu posed o minunată mașinuță fără portbagaj. Mă rog, are ea un portbagaj micuț, cât să-mi încapă cumpărăturile în el, dar nimic mai mult. Așa că a devenit absolut clar că aveam nevoie de o cutie portbagaj în care să pot pune tot muntele de geamantane care se preconiza. Să cumpăr una nici nu se punea problema. Așa că am căutat varianta închirierii. Și am găsit imediat
O cutie cu design aerodinamic ( am eu un copil în mașină dar nici să merg cu viteza melcului nu se poate), suficient de încăpătoare pentru nevoile noastre, culoare asortată cu mașina. Nici că se putea mai bine. Prețul? Accesibil pentru bugetul nostru. Dar oare bare au? Evident că au. Și ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că am putut alege dintre variantele compatibile direct de pe site. A trebuit doar să selectez marca mașinii și modelul. Oricum am mai trimis și un e-mail ca să fiu sigură.
Și cum tot eram în lumea Aventuria am zis să văd ce mai au și am mai găsit ceva util. Plus că, dându-mi seama că ale noastre geamantane de dimensiuni gargantuești nu aveau cum să încapă în cutie decât dacă le decupam, am mai comandat și un set de genți special concepute pentru cutiile portbagaj. Cealaltă alternativă ar fi fost sacii de menaj. O variantă nu tocmai elegantă.
Toate problemele de ordin tehnic fiind rezolvate nu ne-a mai rămas decât să pornim la drum. Când să plecăm primesc un telefon. ”Doamnă îmi pare rău dar soția mea și-a rupt piciorul și nu mai poate veni să aibă grijă de pisică.” Asta nu e bine, mi-am zis eu. Dacă nu găsesc pe cineva care să stea cu mâța, adio concediu. Și m-am apucat de dat telefoane. Ca de obicei când ai o urgență, nimeni nu răspunde, cine răspunde nu e în localitate, cine răspunde și e în localitate e bolnav. Așa că tot prietena mea a venit cu ideea salvatoare:
”Pisica are pașaport?”
”Are.”
”Hotelul primește animale?”
După o scurtă verificare :”Primește.”
”Păi atunci o luăm cu noi.”
Credeți că știți ce înseamnă aventura?! Vă înșelați. Cine nu a parcurs un drum de douăsprezece ore împreună cu o pisică și un copil de zece luni habar nu are ce înseamnă aventura.
Articol scris pentru Etapa 9 a competiției SuperBlog 2012.
Copilul în oraș 