Amintiri din anul 2060

Privesc fiecare apus ca și cum este ultimul pe care îl voi mai vedea. Urmăresc fiecare frunză care cade ca și cum aș cădea și eu odată cu ea. Pașii mei au devenit din ce în ce mai mici. Și fiecare clipă din ce în ce mai prețioasă.

Îmi fac plimbarea de seară alături de soțul meu așa cum o fac în fiecare seară din ultimii treizeci de ani, de când ne-am dedicat integral adăpostului nostru pentru animale. Și, ca în fiecare seară, suntem recunoscători pentru aerul pe care îl putem respira, recunoscători pentru păsările care ciripesc voioase, recunoscători pentru frunzele care cad, recunoscători pentru faptul că, în al doisprezecelea ceas, oamenii au înțeles dezastrul către care se îndreptau și au ales să salveze ceea ce se mai putea salva. Prietenii noștrii mai tineri zburdă vesel peste dealuri. Doar înțeleptul Bernard pășește demn în ritmul nostru, gândindu-se probabil că dacă n-ar fi el, noi, bieți bătrânei, n-am avea pe nimeni să ne ghideze pașii.

Ne plimbăm în tăcere, ținându-ne de mână așa cum am făcut-o întotdeauna, și savurând fiecare minut al existenței. Nu aș fi crezut niciodată că viața devine atât de intensă la 80 de ani. Și nici că realitatea se amestecă atât de mult cu trecutul. Că întâmplări pe care le credeai de mult uitate revin mai vii ca niciodată ca și cum din când în când te-ai conecta la un imens hdd extern pe care se află stocate fiecare aventură, fiecare hohot de râs, fiecare cădere deznădăjduită, fiecare luptă cu tine însuți, fiecare victorie…

S-a făcut răcoare. Mă uit la comunicator și constat că nu sunt mai mult de 8 grade Celsius. Așa îmi place mie să-i spun. Sincer nici nu mai știu exact cum se numește pentru că am pierdut de mult legătura cu ”lumea civilizată”. Eu îi spun comunicator și nu știu cum m-aș descurca fără el. Îmi spune câte grade sunt afară, pe unde îmi umblă animalele din adăpost și care este starea lor de sănătate (informații pe care le obține datorită unor minuscule dispozitive complexe implantate sub pielea lor), este cheia universală, portofel și nu în ultimul rând îndeplinește și funcția de comunicare cu exteriorul în cazurile de urgență. Pentru celelate cazuri utilizăm sistemul holografic integrat cu canalele de comunicare internă și supraveghere ale proprietății. Aceasta fiind de fapt și singura concesie majoră pe care am convenit să o facem în ceea ce privește intimitatea noastră, la insistențele fiicei mele, care încă nu s-a obișnuit cu ideea de a ne ști singuri la cinzeci de kilometri de orice altă așezare umană. Așa că cel puțin o dată pe zi ne face câte o inspecție surpriză. Dar m-am obișnuit cu grija ei excesivă așa cum și ea a tolerat în primele două decenii de viață atenția mea sufocantă.

Bernard se oprește și ne privește cu ochi severi. A sosit momentul să ne întoarcem acasă. Ceilalți membrii ai grupului se conformează și ei semnalului și ne îndreptăm acum către Sanctuarul nostru rupt de civilizație. Rupt de civilizație și total independent. Aceasta este una din realizările mele de care sunt cea mai mândră și visul meu încă de pe vremea când aveam 30 de ani și lucram în proiectare construcții: o casă verde sută la sută independentă energetic. Acum treizeci de ani când am vândut absolut tot ceea ce aveam și am construit Sanctuarul toată lumea a crezut că am înnebunit. Apoi, după marele dezastru energetic din 2042 când miliarde de oameni au rămas fără electricitate și timp de câteva zile haosul a guvernat pe străzile metropolelor lumii, tehnologia verde utilizată pentru funcționarea Sanctuarului a devenit din ce în ce mai folosită și  casele independente au fost produse pe scară largă. Singura diferență fiind nivelul de automatizare. Dacă imobilele de serie sunt complet automatizate, fiind guvernate de un ”creier” central, idee care mi-a dat fiori întotdeauna, Sanctuarul are un nivel minim de automatizare, atât cât să asigure confortul necesar. Chiar și partea de adăpost, care este complet robotizată, altfel ar fi fost imposibil pentru noi- doi octogenari- să avem în grijă câteva sute de animale, este guvernată de mai multe sisteme independente, fiecare având funcțiuni clar delimitate.

Apusul se stinge cu o ultimă suliță de roșu intens aruncată peste silueta cenușie a orașului din depărtare. Acum a sosit momentul să accelerăm puțin pașii. Dar cum să o faci când picioarele nu te mai ascultă? Suntem printre puținii care am refuzat implanturile bionice, ca de altfel orice fel de intervenție majoră asupra corpului nostru, și am ales să îmbătrânim așa cum au făcut-o și părinții noștri înaintea noastră. Așa că am scos din nou comunicatorul și am chemat mica mașină electrică pe care o utilizăm pentru deplasările pe prorietate. Aceasta funcționează pe un principiu foarte simplu: îi încarci harta tridimensională a propietății, marchezi diferite puncte pe care le denumești și apoi mașinuța își alege singură traseele pe care să le parcurgă în funcție de locația curentă și de destinație. Acum ne-am urcat în ea și i-am spus să ne ducă acasă. Bernard ne-a însoțit pe jos.

Am ajuns în sfârșit și la Sanctuar.  De după vârfurile brazilor luna răsare albă ca o farfurie cu lapte. Intrăm în casă și verificăm pe monitorul LCD  (care ocupă un perete întreg al biroului) dacă totul este în ordinea firească în adăpost. Apoi ne așezăm la masă ca în fiecare seară și ne petrecem restul orelor rămase mai întâi trecând în revistă fiecare animal de pe proprietate, apoi vorbind cu puținii prieteni rămași, iar apoi,  așa cum le stă bine unor bătrânei respectabili, depănând amintiri vechi și amintiri noi, amintiri calde sau amintiri cu ploaie, amintiri despre noi, amintirile lungii noastre vieți împlinite.

Articol scris pentru Etapa 14 a competiției SuperBlog 2012.

One thought on “Amintiri din anul 2060

  1. Ce bine că s-a inventat comunicatorul în zilele-ţi, cumva ne lispeşte în vremurile astea, încă tinere pentru noi, deja întâmplate într-un viitor artizanal, ca ambianţă. Mi-a plăcut foarte mult viziunea-ţi! Mă bucur că am putut privi prin ochii tăi, pe ferestră. A mea e doar o ramă veche.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s