1913, Elveția: Edouard Belin inventează telefotografia și primul scanner cu tambur.
1938, Statele Unite ale Americii: Chester Carlson inventează un procedeu de printare uscată: electrofotografia, cunoscut mai ales sub denumirea comună de Xerox, punând astfel piatra de temelie pentru imprimantele laser (inventate 31 de ani mai târziu).
1990, România: Studenții aleargă pe coridoarele Universității pentru a nu întârzia la următorul curs. Prezența este obligatorie iar profesorii nu admit sub nici o formă absenteismul. Și în plus nu sunt mulți colegi dispuși să-ți împrumute notițele lor. Iar din cei dispuși o parte nu le au complete, iar cele complete sunt de multe ori indescifrabile. Așa că cel mai bine este să ajungi la timp pentru a lua propriile tale notițe pentru că altfel nu poți face față la examene. Cursurile tipărite îți oferă doar o bază de pornire. Restul informațiilor le poți obține consultând cărțile existente în Biblioteca Universității, atât de tocite unele dintre ele, încât paginile au căpătat fragilitate de pergament. Dacă ești mai înstărit poți și xerocopia pasajele mai interesante, câte o demonstrație sau un grafic greu de reprodus.
1962, Statele Unite ale Americii: Se pun bazele ARPANET, strămoșul internetului de astăzi.
1977, Statele Unite ale Americii: Au succes comercial primele calculatoare personale.
1988, Statele Unite ale Americii: Hewlett-Packard lansează pe piață Deskjet inkjet printer, prima imprimantă cu jet de cerneală accesibilă ca preț utilizatorului casnic
2000, România: O parte dintre studenți se îndreaptă agale către sala de curs. O altă parte se îndreaptă grăbită către ieșirea din clădire. Trebuie să iasă înainte de a fi văzuți de profesor. Teoretic prezența la ore este obligatorie. Dar numai la seminarii și laboratoare se ține cont, așa că la cursuri n-are sens să mai rămână. Că doar au vorbit cu ”tocilarii” să xerocopieze și pentru ei notițele. Oricum în cămin găsești tot ceea ce ai nevoie, de la cărți împrumutate de la bibliotecă la copii xerox după cărțile pe care le găsești doar în bibliotecile personale ale profesorilor, de la lucrări de laborator scrise de mână la cursurile tipărite de către diferiți profesori și a căror achiziție este obligatoriu-benevolă. Rafturile sunt astfel tixite de teancuri întregi de hârtie, caiete și cărți.
Aproape în fiecare cameră poți găsi și câte un calculator, deși conexiunea la Internet în cămine rămâne încă o utopie. Ceea ce poți găsi însă sunt ultimele jocuri apărute pe piață. Sau ultimele filme. Ceea ce nu poți găsi este o imprimantă( deși în hypermarketuri poți găsi tot felul de promoții Hp, de exemplu). În acest scop apelezi la centre specializate din campus unde, dacă te duci cu discheta sau cu un CD, poți printa, contra cost, referatul la care ai muncit toată noaptea. Asta dacă profesorii îl acceptă altfel decât scris de mână, evident.
1985, Statele Unite ale Americii: Microtek lansează pe piață primul scanner modern, având o rezoluție de 300 DPI. Imaginea scanată este încă redată doar alb-negru.
1990, Geneva: Robert Cailliau invetează World Wide Web, iar un an mai târziu sunt înregistrate primele pagini Web vizibile la nivel mondial.
1992, Statele Unite ale Americii: Este lansată primul cititor portabil de cărți electronice , aceastea fiind stocate pe CD la momentul respectiv.
2010, România: O parte dintre studenți se îndreaptă agale către sala de curs. O altă parte se îndreaptă către ieșirea din clădire. Prezența nu mai este obligatorie decât la seminarii și laboratoare, așa că n-are sens să rămână. Cursurile în format electronic le vor descărca înainte de examen de pe platforma universității. Dacă au de predat vreun referat îi vor anunța colegii pe mail, și le vor trimite tot online. Au mai rămas câțiva profesori bătrâni care le vor printate pe hârtie, dar nu-i nici o problemă că în aproape fiecare cameră de cămin găsești câte o multifuncțională ieftină, achiziționată de la un magazin online cel mai probabil.
Și mai sunt și câțiva profesori care nu au cursurile în format electronic. Dar nici asta nu e o problemă pentru că au grijă colegii să scaneze notițele și să le încarce pe platformă. De obicei de această sarcină se ocupă cei care au scris frumos și scanner performant.
La bibliotecă mai merg doar tocilarii. Iar în afară de ultimele reviste de modă nu mai găsești o carte în cămin. Poate doar la ciudații care adoră felul în care fiecare carte nouă are propriul său miros, și care susțin că lectura este o activitate totală și complexă, care implică absolut toate simțurile: tactil, vizual, olfactiv și auditiv.
Articol scris pentru Etapa 19 a competiției SuperBlog 2012.
Copilul în oraș 