Meniu alternativ pentru Sărbători

Anul acesta am avut un Crăciun foarte simplu având în vedere că l-am petrecut în formulă restrânsă. Așa că și mâncarea a fost la fel de simplă. Și fără carne de porc pentru că nu ne place. Singurele preparate culinare tradiționale de pe masa noastră au fost sarmalele făcute de mama și cozonacul preparat după o rețetă  transmisă din generație în generație în familia noastră.

Dar să revin la meniul meu. Vă voi prezenta trei preparate simple (deși nu foarte rapide) care nouă ne plac foarte mult: ouă umplute cu avocado, curcan într-un fel de aspic (variantă simplicată) și friptură de curcan.

Să încep cu ouăle umplute cu avocado. De fapt este o variațiune la banalele ouă umplute, așa că începutul îl cunoaște toată lumea: se fierb bine de tot șase ouă. După ce s-au răcit se decojesc, se taie în jumătăți, se scot și se pun într-un bol (sau în vasul de la mixer) gălbenușurile care se amestecă cu 1 avocado foarte bine copt, o linguriță de muștar, un cub de unt (aproximativ 50 gr), sare (eventual piper) până se obține o cremă.

8

Cu această cremă se umplu la loc jumătățile de ou.

7După care se ornează cu castraveți murați și/sau măsline. Simplu, rapid și foarte gustos.Din surplusul de compoziție (pentru că este evident că iese mai multă decât necesarul pentru jumătățile de ou) eu fac mini tartine.

Curcanul în așa-zisul aspic a apărut ca urmare a faptului că fetița mea nu suportă piftia. Și este ”așa-zis aspic” pentru că este mult simplificată tehnologia de fabricație. Concret: am fiert șase aripi superioare de curcan aproximativ o oră,

4 după care am adăugat un morcov, o ceapă și doi cartofi, și am mai fiert o jumătate de oră. Am obținut astfel cam 2 litri de lichid pe care i-am strecurat și la care am adăugat sare și  foi de gelatină. Am scos carnea de pe aripi și am tăiat-o cubulețe. După care a început partea consumatoare de timp: am turnat un strat subțire de lichid într-un vas termorezistent după care l-am băgat 1 -2 min la congelator (pentru a se întări rapid), am adăugat apoi un strat de măsline tăiate felii

5 și am băgat din nou la congelator, încă un strat de lichid, stratul de carne și în sfârșit un ultim strat de lichid. Cine are răbdare poate alterna o varietate de straturi și culori. Data viitoare mă bate gândul să adaug și ceva coloranți pentru un efect mai vesel.

9

Iar la final le-am combinat  pe un platou pe care am mai adăugat și câteva roșii cherry, cașcaval afumat și telemea de capră.

6

Și în sfârșit friptura. Ar fi cel mai simplu de făcut dacă nu ar trebui păzită. Se iau două pulpe de curcan (eu am folosit una dezosată și una cu os – în caz că cineva dorește și piele rumenită), se spal, se ung cu ulei de măsline, salvie mărunțită, sare și se împănează bine cu usturoi. Se așează într-o tavă (cât mai adâncă pentru a fi cât mai bine acoperite de apă) umplută cu apă și se presară cu rozmarin.

1După care se bagă la cuptor ( 200 de grade este foarte bine). Periodic se verifică dacă nu s-a evaporat apa și se udă cu lingura suprafața expusă. După o jumătate de oră apa evaporată se completează cu vin alb. După încă 15 minute eu întorc bucățile de carne pentru 10 min pe partea cealaltă ( pentru a se rumeni un pic și partea inferioară). Apoi le reîntorc în poziția inițială și le mai las cinci minute pentru a prinde crusta finală. Iar rezultatul este o fritură care efectiv se topește în gură.

2Eu am servit-o cu garnitură de cartofi natur.

3

Eu personal am căutat întotdeauna să folosesc produse bio așa că vă prezint o alternativă la vinul alb un vin bio absolut delicios.

Steluțe

Este sezonul steluțelor. Steluțe argintii de zăpadă. Steluțe aurii de bunăstare ostentativ afișată. Steluțe verzi la contactul cu gheața bine camuflată sub steluțele argintii de zăpadă.

Steluțe mici aruncate pe cerul înghețat al nopții. Steluțe mari (ditamai stelele ca să fim cinstiți) priponite de stâlpii iluminatului public.

Steluțe timide în ochii proaspeților îndrăgostiți. Steluțe pofticioase în ochii copiilor. Steluțe albastre în ghirlandele care îmi împodobesc scara.

Acestea sunt steluțele pe care le cunosc. Și le aștept cu drag în fiecare Decembrie. Dar anul acesta mi-a oferit o surpriză: o steluță mică, virtuală. O steluță necunoscută mie până acum. Dar care vine de la o persoană deosebită. Și deci și steluța trebuie să fie deosebită.

Și cum steluțele trebuie să strălucească în cât mai multe ipostaze o voi trimite mai departe la rândul meu către o provocare. Sper să se simtă bine acolo.

Însă steluța noastră vine și cu un set de reguli după ea (devenind astfel mai mult cometă), așa că vi le prezint și vouă (între ghilimelele de rigoare):

Blog of the Year Award banner 600

“1. Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.

2. Postează un articol în care nominalizezi blogurile respective (nu există un număr minim sau maxim admis) și acordă-le premiul.

3. Include un link către această pagină: ‘Blog of the Year 2012′ Award –http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționînd regulile de față în postul tău – a nu se altera regulile sau banner-ul premiului!

4. Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia

5. Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu – dă “like” pe pagina pe care o poți accesa aici (linkul de la punctul 5), putînd astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă

6. Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmînat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău, continuînd colecționarea stelelor (maximul este de 6)”

Epilog

Au trecut două luni de când am început aventura numită SuperBlog. Și am început-o scriind despre una din femeile remarcabile din viața mea.  Am început timid, în tonuri calde, de familie. A fost, privind acum retrospectiv, un început nesigur. Ca și cum încercam să-mi testez mai întâi penelul pentru a fi sigură că mai știe să scrie. Cu toate acestea notele primite la început mi-au creat impresia că scriam mult mai mult decât simple încercări. Noroc cu Alex Dumbravă care m-a trezit la realitate caracterizându-mi articolul la Etapa  9 ca fiind ”călduț„ fără a se îndepărta de zona sigură.

Si de abia din acel moment a început adevărata aventură pentru mine. Și ce mai aventură! Am călătorit când în trecut, când în viitor, încercând în același timp să nu pierd din vedere prezentul. M-am jucat, m-am amuzat, am suferit. Am alergat alături de vânt. Și am simțit că lumea întreagă îmi stă la picioare.

A fost greu. A fost frumos. A fost aventura pe care nu o așteptam dar care mi-a îmbogățit zilele (mai corect spus nopțile) de toamnă. Și ceea ce a fost minunat a fost că  nu am fost singură. Din contră, am fost înconjurată de o mulțime de oameni care au urmat același traseu, pas cu pas. Fiecare însă l-a interpretat în felul său personal. Unii s-au mai poticnit pe drum. Dar cei mai perseverenți am reușit să ajungem împreună la final. 88 în total.

Acum s-a terminat . Dar între timp am învățat multe. Despre mine, în primul rând. Despre lucruri pe care le utilizam chiar în activitatea mea de blogger fără însă a-mi bate capul să le cunosc mai mult decât denumirea.  Despre ceea ce înseamnă să scrii un advertorial creativ. Despre scris în general. Despre cum poți transforma o cerință enervantă în cel mai creativ articol pe care l-am scris într-un an de blogging.  Și, nu în ultimul rând, despre felul în care percep cititorii mesajul textului lecturat.

Așa că, dragii mei cititori, vă mulțumesc că ați fost alături de mine atâta timp și că ați avut răbdarea să citiți 29 de advertoriale, unele dintre ele de-a dreptul neinspirate, trebuie să recunosc. Acum vă rog să mai aveți un pic de  răbdare cu mine și cu micul meu blog, pentru că de mâine începând, Copilul în oraș se reconstruiește.

În încheiere,  ofer virtual acest buchet de flori organizatorilor și în special Claudiei Pătrașcu care ne-a fost alături la orice oră din zi și din noapte, Anei Maria Toma, Local Marketing Coordinator Toyota Romania,  și nu în ultimul rând cititorilor mei.

1. Articol scris pentru Etapa 30 a competiției SuperBlog 2012.

2. Sursa fotografie: http://www.magia-florilor.ro/

Despre parteneri

A existat o perioadă a vieții mele în care am cochetat cu ideea de a lucra în domeniul jurnalismului: mă și imaginam un fel de David Halberstam, mergând în teatrele de război, neînfricată printre gloanțele șuierând și obuzele căzând și scriind articole geniale și acide.

Între timp,  și nu știu cum sau când s-a întâmplat asta, realitatea m-a izbit frontal și partea creierului meu care era responsabilă cu visatul a suferit traume severe care au avut drept consecință incapacitarea acesteia pentru o perioadă indefinită de timp. Recent se pare că a început să-și revină și creierul meu din somnul pragmatismului și s-a reapucat de  imaginat tot felul de scenarii și aventuri.

Cum în ultima perioadă tot timpul liber și toate gândurile neocupate au fost acaparate de competiția la al cărei final am ajuns acum, era mai mult decât firesc să ajung să rulez diferite scenarii de promovare a acesteia în calitate de partener media SuperBlog 2012.  Mi-am dat seama foarte repede că nu prea mă pricep la promovare. Mai bine zis nu mă pricep deloc. Nici măcar fictiv, dacă vă vine să credeți.  Dar asta nu m-a împiedicat să îmi imaginez în continuare.

În primul rând aș fi anuțat începerea înscrierilor cu surle și trâmbițe. Dar aceasta s-a făcut deja. Și au fost și surle și trâmbițe. La propriu. Apoi aș fi anuțat și începerea competiției cu aceleași surle și trâmbițe. Sau poate aș fi folosit unele ceva mai mari. Și unde ar fi fost mai potrivit să întâmple toate acestea dacă nu pe Trilulilu ?

După care probabil că aș fi continuat cu o serie de cronici  despre evoluția ostilităților. Și cumva ideea de corespondent de război iese din nou la suprafață. Da. Un corespondent de război pe teatrul de luptă SuperBlog 2012. Iar comunicatele mele bine documentate ar fi transmise în direct de nimeni altul decât RadioLynx.ro.

Dacă aș fi fost JurnalLifeStyle.ro sau 121.ro…ei bine, atunci abordarea ar fi fost cu totul alta. Aș fi căutat să cunosc concurenții cu povești remarcabile, concurenții care promovează un stil de viață frumos sau pur și simplu promovează frumosul, aș fi încercat să descopăr femeile din spatele blogurilor de succes și să stau de vorbă cu ele despre viață, despre stil, despre scris…

Ceea ce îmi este din ce în ce mai clar este că, pe lângă promovarea înscrierilor, aș urmări și desfășurarea competiției și mi-aș ține la curent cititorii, prin diferite metode, cu ceea ce înseamnă o astfel de competiție. Evident adaptat profilului  fiecărui partener. Dacă aș fi PRwave probabil că aș lua scurte interviuri sponsorilor, în care aceștia și-ar putea prezenta așteptările lor  de la această competiție sau ar putea evidenția articolele care i-au impresionat.

Dacă aș fi ConnectMoneywatch.ro sau ArenaIT.net aș prelua poate paragrafe din postările care mi s-au părut cele mai relevante pentru competiție și care sunt în concordanță cu tematica generală a site-ului meu.

Și, în mod categoric, aș încerca să prezint o parte din concurenți: pe cei care mi s-au părut mie remarcabili, pe cei de pe primele zece locuri, pe cei cu povesti extraordinare, mai ales dacă aș avea un blog care își permite să abordeze o largă varietate de teme, ca de exemplu Robintel.ro sau Obisnuit.eu.

Iar dacă aș lucra pentru PHOTO Magazine atunci aș putea realiza o mulțime de lucruri frumoase: de la colaje cu fotografii preluate din postările concurenților ( și a existat o probă perfectă pentru aceasta, știm cu toții care a fost aceasta) până la fotoreportaje cu sponsorii, concurenții și mai ales un fotoreportaj cu Gala Premiilor SuperBlog 2012. Pentru că, până la urmă, aceasta este ceea ce face un partener: participă la o acțiune comună.

https://i1.wp.com/super-blog.eu/wp-content/uploads/logouri_parteneri_media_SB2012.jpg

Articol scris pentru Etapa 29 a competiței SuperBlog 2012.