Epilog

Au trecut două luni de când am început aventura numită SuperBlog. Și am început-o scriind despre una din femeile remarcabile din viața mea.  Am început timid, în tonuri calde, de familie. A fost, privind acum retrospectiv, un început nesigur. Ca și cum încercam să-mi testez mai întâi penelul pentru a fi sigură că mai știe să scrie. Cu toate acestea notele primite la început mi-au creat impresia că scriam mult mai mult decât simple încercări. Noroc cu Alex Dumbravă care m-a trezit la realitate caracterizându-mi articolul la Etapa  9 ca fiind ”călduț„ fără a se îndepărta de zona sigură.

Si de abia din acel moment a început adevărata aventură pentru mine. Și ce mai aventură! Am călătorit când în trecut, când în viitor, încercând în același timp să nu pierd din vedere prezentul. M-am jucat, m-am amuzat, am suferit. Am alergat alături de vânt. Și am simțit că lumea întreagă îmi stă la picioare.

A fost greu. A fost frumos. A fost aventura pe care nu o așteptam dar care mi-a îmbogățit zilele (mai corect spus nopțile) de toamnă. Și ceea ce a fost minunat a fost că  nu am fost singură. Din contră, am fost înconjurată de o mulțime de oameni care au urmat același traseu, pas cu pas. Fiecare însă l-a interpretat în felul său personal. Unii s-au mai poticnit pe drum. Dar cei mai perseverenți am reușit să ajungem împreună la final. 88 în total.

Acum s-a terminat . Dar între timp am învățat multe. Despre mine, în primul rând. Despre lucruri pe care le utilizam chiar în activitatea mea de blogger fără însă a-mi bate capul să le cunosc mai mult decât denumirea.  Despre ceea ce înseamnă să scrii un advertorial creativ. Despre scris în general. Despre cum poți transforma o cerință enervantă în cel mai creativ articol pe care l-am scris într-un an de blogging.  Și, nu în ultimul rând, despre felul în care percep cititorii mesajul textului lecturat.

Așa că, dragii mei cititori, vă mulțumesc că ați fost alături de mine atâta timp și că ați avut răbdarea să citiți 29 de advertoriale, unele dintre ele de-a dreptul neinspirate, trebuie să recunosc. Acum vă rog să mai aveți un pic de  răbdare cu mine și cu micul meu blog, pentru că de mâine începând, Copilul în oraș se reconstruiește.

În încheiere,  ofer virtual acest buchet de flori organizatorilor și în special Claudiei Pătrașcu care ne-a fost alături la orice oră din zi și din noapte, Anei Maria Toma, Local Marketing Coordinator Toyota Romania,  și nu în ultimul rând cititorilor mei.

1. Articol scris pentru Etapa 30 a competiției SuperBlog 2012.

2. Sursa fotografie: http://www.magia-florilor.ro/

5 thoughts on “Epilog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s