Am ales ca titlu exact numele piesei pentru că mi se pare atât de inspirat. Și nu poți spune că nu te intrigă. Ce poate să fie?! Prima dată când am auzit titlu acestei piese, în fața ochilor mei a apărut unul dintre acele tablouri ale scolii olandeze: ceva în stilul lui Abraham Van Beyeren sau Jan Weenix. Tonuri sumbre, trofee de vânătoare, flori, totul într-un amalgam aproape grotesc. Culmea este că nu eram chiar departe de adevăr. Natură moartă cu nepot obez de Ion Sapdaru este o comedie destul de sumbră, cu un final aproape tragic, cu personaje banale și extraordinare în același timp. O comedie contemporană, cu accente grotești și un final de basm.
Eu am reușit să văd această piesă abia ieri, deși mi-am propus de mai multe ori să o văd la Odeon. Dar n-a fost să fie. Așa că am văzut varianta pusă în scenă de regizorul Ștefan Iordănescu cu Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. Și trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult. De fapt, aveam așteptări destul de mari după ce, stagiunea trecută, am văzut pusă în scenă, tot de teatrul din Sfântu Gheorghe, geniala piesă a lui Line Knutzon Mai întâi te naști în la fel de geniala regie a lui Radu Afrim.
Dar să revenim la Nepotul obez. Deși povestea în sine nu are nimic comic scenele abundă de umor, datorat în mare parte caracterelor personajelor și dialogului spontan. Decorul și costumele mi-au plăcut în mod special pentru că au subliniat, fără a exagera, grotescul scenelor. Jocul actorilor a fost credibil, cu excepția actriței Duța Guruianu care a fost mai mult decât credibilă în rolul Vandei; a fost perfectă și m-a cucerit prin naturalețea și firescul interpretării.
Copilul în oraș 