Tocmai am terminat de citi Pământ și apă de Julio Murillo. Cartea nu este rea, dar nu m-a impresionat absolut nici un pic.
Am ales această carte pentru că mi-a plăcut subiectul: lupta dintre greci și Imperiul Persan. Cred că perioada Greciei antice este perioada mea favorită. Povestea este destul de interesantă: după moartea dramaturgului Eschil, prietenul acestuia poetul Pindar, intră în posesia unui pergament în care Eschil povestește toate jocurile de culise care au avut loc în Atena, în perioada Războaielor Medice.
În ciuda subiectului aparent complicat, Pământ și apă este o povestire liniară, scrisă într-un limbaj fără pretenții. O lectură ușoară prin definiție. Citind această carte am avut senzația că citesc o poveste.
Ce nu mi-a plăcut? Nu pot să spun că am ceva concret de obiectat. În afară de faptul că nu are nimic impresionant. Nici o întorsătură de situație…nimic. Nu m-a emoționat, nu m-a făcut să mă înfior, nu mi-a trezit absolut nici o emoție.
Copilul în oraș 