Trubadurul

Treceam de multe ori pe lângă el pe Republicii. Uneori îi mai puneam câte o bancnotă în cutia chitarei. De cele mai multe ori nu.

Uneori mă bucuram să îi aud glasul. Altădată acordurile chitarei și vocea lui caldă mă agasau până la exasperare. Mă urmăreau de câte ori ieșeam dintr-un magazin, vocea lui umplând aerul de acorduri muzicale de un lirism care amenința să-mi zdruncine hotărârea de a fi pur și simplu egoistă.

Atunci nu am băgat de seamă. Și nu mi-am dat seama cât de mult a făcut parte din viața mea. Este în natura noastră să ignorăm oamenii și sentimentele. Și abia în momentul în care le pierdem să ne oprim asupra lor.

Nu i-am cumpărat niciodată albumele. Nici nu știam că a înregistrat vreunul. Așa cum nu știam că este poet. Așa cum nu știam că a fost și este un om bun. Un om care are atâția prieteni trebuie să fie un om bun.

Îți dorim însănătoșire grabnică Humberto Aguilar!

Sursa fotografie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s