Un film complicat

În primul rând despre Atlasul norilor (Cloud Atlas) pot să vă spun că este un film lung. Are 172 de minute. Pe care le simți ca pe 172 de minute. În al doilea rând este un film solicitant. În nici un caz nu este genul de film la care să te uiți în timp ce mai faci și altceva. Ca să urmărești acest film atenția îți va fi solicitată la maxim. Cel puțin la început când în decurs de câteva minute ești introdus în șase povești (aparent fără nici o legătură), fiecare desfășurată în alt loc și în alt timp. Un început năucitor.

Câteva date concrete: Cloud Atlas (2012) este un proiect ambițios care a fost cât pe ce să nu se materializeze din cauza problemelor financiare. Deși o producție independentă, adaptarea după romanul omonim a lui David Mitchell, dă senzația unei producții a unui studio mare: imagine impecabilă, efectele speciale fără cusur, distribuție de excepție: Tom Hanks, Halle Berry, Hugh Grant, în câte șapte roluri diferite fiecare, și Susan Sarandon în patru roluri, ca să dau numai câteva exemple.

Cum spuneam de la inceput acțiunea se petrece pe multe planuri, care ne sunt prezentate alternativ, dând senzația de a nu avea nici o legătură unele cu celelalte. Dar pe măsură ce filmul înaintează încep să apară conexiunile, pentru ca la final totul să se lege ca într-un puzzle temporal uriaș.

În concluzie este un film care merită văzut. Chiar și numai pentru regalul actoricesc. Și acum intenționez să citesc și cartea. Mă gândesc că pentru cine a citit-o deja filmul nu numai că este mai ușor de urmărit dar își pierde considerabil din magie. Apropo a citit cineva cartea?

 

Mai multe sugestii de filme găsești aici.

Publicitate