Cântul Arcanelor. Primul cânt: Puterea

Cum am ajuns să cumpăr această carte? Am primit un voucher și după ce am cumpărat ceea ce intenționam (și care s-a dovedit a fi o alegere inspirată) trebuia să mai completez cu ceva. Titlul mi-a atras atenția, din recenzie părea o carte acceptabilă, așa că m-am aventurat.

Autorul Thierry Carmes, născut la Paris în 1965, a lucrat pe post de consultant strategic, iar ca pasiune a avut călătoriile, făcând înconjurul lumii de câteva ori. Că este pasionat de călătorii putem deduce și din carte, a cărei acțiune ne poartă din Paris până pe platourile din Chile, din San Francisco și California până în ținuturile sacre ale aborigenilor.

Ceea ce nu putem deduce însă este dacă Thierry Carmes este un psihopat, obsedat sexual, sau dacă scenele respective sunt doar o găselniță pentru a vinde romanul. Sincer, dacă nu aș avea obiceiul de a termina o carte începută, o aruncam de la primele capitole care mi-au dat senzația unei copii nereușite după American Psycho. Dar n-am aruncat-o și până la urmă cartea s-a dovedit a nu fi chiar integral proastă.

Ca în orice roman cu pretenții de respectabilitate acțiunea Primului cânt se desfășoară pe două planuri, aparent fără legătură. Din păcate legătura devine evidentă foarte repede. Prima poveste, cea a Arcanelor, nu îmi place, este o combinație între Enciclopedia Criminalilor în Serie și filme porno cu comportamente deviante. Cea de-a doua poveste, a evoluției personajului cheie, este destul de bine scrisă și de interesantă. Datorită ei am perseverat în a finaliza lectura.

Ce mi-a mai plăcut este faptul că deși este o poveste despre o conspirație la nivel mondial, implicând forțe supranaturale și puteri oculte, nu are nici un moment pretenția veridicității (așa cum o face Codul lui DaVinci, carte cu care consider că am pierdut câteva ore din viață).

În concluzie: deși a reușit să mă convingă să citesc și al doilea volum ( eu sunt relativ ușor de convins) este o carte pe care nu o recomand.

4 thoughts on “Cântul Arcanelor. Primul cânt: Puterea

  1. Ai spus sex ? Obsedat sexual? Pai eu una incep sa cred ca autorii francezi contemporani de sex masculin sunt toti posedati de demoni de genul asta. Eu am „incercat” patru autori din aceasta catgorie, din cei patru trei aveau sexul si drogurile in leitmotiv, practic nici o pagina fara scene sau doar ganduri „murdare”. Ultima carte am lasat-o balta pe la pagina cincizeci (asta da efort). Deci … o fi vreo boala specifica scriitorilor , zau , ca oamenii pe aici par normali.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s