Disciplină

Disciplină…un cuvânt cu conotații vagi mie. L-am căutat in DEX.  Și Dex-ul imi spuse:

1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. ♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.

Buun. Dar ce ne facem atunci când nu faci parte din nici o comunitate anume. Da. Locuiesc într-o localitate. Dar în această localitate nu există reguli. Vacile cu patru picioare trec nestingherite pe asfaltul proaspăt turnat pe cea mai aprigă ploaie. Vacile cu două picioare merg pe mijlocul carosabilului. Găinile pasc liniștite spațiile verzi. Iar caii îți taie calea atunci când te grăbești către o întîlnire importantă  .

Da. Sunt un membru (respectabil ar spune unii) al comunității în care trăiesc. Majoritate mi se adresează cu apelativul de ”Doamna”, dar tot așa i se adresează și țaței Floarea care vinde răsaduri în fața porții. Nu contează. Acest apelativ și-a pierdut de mult semnificația așa că prefer să mi se spună pe nume. Sunt un membru al unei comunitați. Sau și mai general sunt un membru al societății civile. Deci o urmă de disciplină este evident că o am. Nu-mi fac nevoile în mijlocul străzii. Și nu ies în pijama pe stradă.

Dar din păcate disciplina mea se limitează cam la atât. Nu reușesc nicicum să îmi fac un program pe care să îl și respect. Nu reușesc nici măcar să mă trezesc la o oră decentă dimineața. Și nu că nu aș vrea. Dar nu reușesc nicicum să mă bag în pat la oră decentă (prin decentă a se înțelege înainte de 3 dimineața). Și sunt o persoană care are nevoie de un pic mai mult de 5 ore de somn pe noapte.

Poate că nu m-ar deranja dacă aș reuși să fac tot ceea ce îmi propun. Dar mereu sunt distrasă de noi și noi idei. De noi posibilități. De noi vise…

Și la vise vroiam eu de fapt să ajung. Visez…ca mulți alții…să scriu. Visez de când mă știu. O și fac. Dar nu așa cum simt eu că ar trebui. Nu sistematic. Pentru aceasta îți trebuie disciplină. Care, așa cum spuneam, îmi lipsește cu desăvârșire. Singurul lucru pe care se pare că îl respect sunt termenele limită. Și ce respect. Doamne ferește să depășesc un termen limită că simt că lumea se prăbușește. Nu știu de ce, dar așa am fost întotdeauna. Așa că mă gândeam…nu vrea cineva să îmi fie editor?