Astă seară am revăzut un film clasic. Și nu înțeleg cum de nu mi-am adus mai de mult de el. Mai ales că este regizat de unul dintre preferații mei, dacă nu chiar regizorul pe care îl apreciez cel mai mult: Terry Gilliam.
Este vorba de The Adventures of Baron Munchausen (Aventurile Baronului Munchausen), 1988. Un alt film de aventuri veți spune. Ei bine nu este chiar așa. Ca multe dintre filmele lui Terry Gilliam și acesta este o metaforă, o pledoarie pentru puterea imaginației asupra tiraniei raționalului.
Atmosfera filmului este parțial fantasmagorică, parțial comică. Subtilitățile și aluziile abundă, iar umorul trebuie căutat în detalii. Pentru că există. Din belșug. Este un film potrivit și pentru copii, chiar dacă au nevoie de un pic de ajutor pentru a-i înțelege semnificația. Dar, chiar și fără a înțelege totul, aventurile palpitante și personajele fantastice (și caricaturale) îi țin cu sufletul la gură timp de 126 de minute. Cel puțin cu fiica mea așa a fost.
Personajul Baronului este absolut minunat. Afemeiat și lăudăros, el este în același timp chintesența eroului. Cu o credință imperturbabilă în puterea voinței, el este singurul supraviețuitor al unei epoci în care spiritul uman era liber de constrângerile rațiunii. O epocă în care orice era posibil. Pentru simplul motiv că oamenii credeau că este posibil.
Celelalte personaje sunt de asemenea savuroase. Favoriții mei sunt Vulcan și Venus. Imaginați-vă o Uma Thurman extrem de tânără întruchipând-o pe Venus așa cum a imortalizat-o Botticelli. Pur și simplu divin, nu-i așa?
Singurul lucu care ar putea să vă dezamăgească la acest film sunt efectele speciale. Mai ales pe copii. Dar nu trebuie să uităm că este totuși un film din 1988.
În concluzie vă invit pe toți să (re)vedeți acest film minunat. Și dacă vă face plăcere să facem un mic schimb de impresii.
Dacă vi s-a părut interesant mai multe sugestii de filme puteți găsi aici.
Copilul în oraș 