După un drum ca în povești am ajuns într-un final și în Orăștie, orașul în care am stabilit că ne vom stabili cartierul general. Decizia a fost bună deoarece cazarea a fost destul de ieftină, condițiile foarte bune (aer condiționat, wi-fi) și mâncarea excelentă la prețuri incredibil de mici. Așa că vă recomand din toată inima pensiunea Șura, la care am stat noi.
Înainte de a trece la povestea locurilor magice pe care le-am vizitat în continuare voi mai face câteva precizări legate de drum. În afară de Cetatea Făgărașului, Mânăstirea Cisterciană de la Cîrța și Herghelia de la Sâmbăta mai sunt o multitudine de obiective pe care le puteți vizita (marea lor majoritate biserici fortificate). Noi am ales să mai intrăm într-un singur loc, și anume Castelul Brukenthal din Avrig. Mare dezamăgire. În afară de un parc, aproximativ întreținut și de o curățenie îndoielnică, nu aveți ce vedea. Singura experiență care a meritat a fost tortul cu afine.
Orăștie este un oraș micuț și cochet în care mori de plictiseală. Cetatea nu se poate vizita decât duminica, atunci când este pastorul prezent.
Catedrala ortodoxă care domină centrul a reprezentat pentru mine o surpriză plăcută de natură personală. Nu am știut că este pictată de unul din strămoșii mei. Același care a pictat Mitropolia din București. Acum știu.
Singurul loc care merită cu adevărat în Orăștie este Muzeul de Etnografie. Și nu vă lăsați păcăliți de nume. Muzeul s-a transformat într-un mic, de-a dreptul minuscul, dar minunat muzeu al civilizației dacice. Din partea de etnografie s-a mai păstrat o singură sală care prezintă transformările grâului de la sămânță la pâine. Este foarte interesant și educativ. Mai ales pentru cineva ca mine, orășean din moși strămoși, este o experiență extraordinară să poți păși în lumea rurală cu tehnologiile sale ingenioase.
Dacă vă hotărâți să vizitați cetățile dacice, muzeul din Orăștie este locul din care ar trebui să începeți. Vă spune omul care l-a văzut la final și a regretat. În primul rând că nu ne-am mai fi rătăcit (dar aceasta este o poveste pe care vă o voi spune pe larg altă dată) și în al doilea rând pentru că am fi știut ce să cautăm.
De ce vă spun asta? În primul rând pentru că muzeul se vizitează având ca însoțitor cel mai amabil și mai dornic de ați furniza informații ghid din câți mi-a fost dat să întâlnesc. În al doilea rând datorită informațiilor furnizate. Pentru că la cetăți nu veți mai găsi pe nimeni care să vă explice ceva. Doar câteva panouri. Atât.
Pe lângă date de ordin general aici puteți vedea o reconstituire a unei case dacice. Știați că nu aveau vatra în interior? Eu nu știam.
Apoi reconstituirea unei fierării.
Mai puteți vedea și machetele cetăților pe care urmează să le vizitați. Precum și o machetă a întregii zone. Având această machetă în minte, sau fotografia ei în telefon, veți ști exact unde vă aflați. Mai jos puteți vedea fotografia Cetății Costești. Fiindcă nu o văzusem înainte noi am ratat două temple.
Pe lângă o mulțime de obiecte dacice extrem de interesante la acest muzeu puteți vedea și singurele cătușe dacice găsite vreodată.
Și mă opresc aici. Ultima fotografie reprezintă o reconstituire sinistră a steagului dacic. De fapt acesta era realizat din metal. Și se spune că atunci când vibra scotea un sunet înspăimântător. Mie mi se pare mai înspăimântătoare această interpretare. Voi ce părere aveți?
Copilul în oraș 