Miercurea fără cuvinte: Desert de sezon

Dacă vrei să participi la “Miercurea fără cuvinte” nu trebuie decât să postezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care să spună o poveste și apoi să introduci link-ul postării aici

Publicitate

Ouă vopsite natural: o încercare

A trecut și Paștele. Cam scurtă vacanța….practic inexistentă, având în vedere că am terminat pregătirile sâmbătă noaptea și de mâine începem iar munca.

Anul acesta am încercat să decorăm ouăle folosind numai vegetale. Subliniez am încercat. Că de reușit….să zicem că este o primă încercare satisfăcătoare. Ideea era să obținem trei culori: galben, din foi de ceapă albă, verde din ceaiuri (am făcut și un test și a funcționat) și roșu din foi de ceapă roșie. Sună perfect, nu-i așa?

Numai că în final…am obținut cele mai frumoase tonuri de pământ. În loc de galben potocaliu, în loc de verde nimic și în loc de roșu un fel de kaki.

Măcar modelel ne-au ieșit. Acolo aveam experiență de când eram copii și o ajutam pe mama să pregătească frunzele de pătrunjel și mărar cu care obținea diferitele modele.

În concluzie pentru a decora ouăle în mod natural ai nevoie de : frunze de ceapă și diferite ceaiuri, ciorapi, flori și frunze, multă imaginație și așteptări moderate.

Rezultatul te va lua și pe tine prin surprindere.

Salata mea eclectică

Mi-am dat seama că nu v-am mai povestit cam de mult despre aventurile mele culinare. Tocmai am mai inventat un fel de mâncare absolut delicos, realizat exclusiv din resturi. Da. Eu sunt campioana resturilor. Întotdeauna am tot felul de cutii și cutiuțe, castroane și castronașe, cu câte o porție, sau o jumătate de porție de mâncare rămasă de la nu se știe care masă. Și cum preferințele noastre sunt o adevărată călătorie prin diferitele bucătării ale lumii și resturile sunt la fel de variate.

Această salată a pornit de la patru ingrediente care teoretic nu au nimic în comun: orez basmati (utilizat îndeosebi în bucătăria orientală -India, Iran, Pakistan), salată de  câmp (utilizată foarte frecvent în bucătăria mediteraneană -Italia), ciuperci enoki (Japonia) și bacon afumat.

Aveam practic două ingrediente de bază: orez basmati fiert simplu în apă cu foarte puțină sare ( aproximativ o porție )

și o jumătate de cutie de salată de câmp.

Orezul rece l-am amestecat cu bacon afumat tăiat cubulețe (o jumătate de cutie) și cu o lingură de sos de soia. Sare nu am mai adăugat pentru că oricum și bacon-ul și sosul de soia sunt sărate.

Salata de câmp am amestecat-o cu trei fire de ceapă verde tăiată cam la un centimetru

și cu o mână de ciuperci enoki.

Am adăugat un dressing făcut din oțet balsamic amestecat cu ulei de măsline.

Iar din toate aceste resturi am reușit să obțin o cină delicioasă pentru trei persoane. Un exemplu perfect de armonie multi-culturală. 🙂

Meniu alternativ pentru Sărbători

Anul acesta am avut un Crăciun foarte simplu având în vedere că l-am petrecut în formulă restrânsă. Așa că și mâncarea a fost la fel de simplă. Și fără carne de porc pentru că nu ne place. Singurele preparate culinare tradiționale de pe masa noastră au fost sarmalele făcute de mama și cozonacul preparat după o rețetă  transmisă din generație în generație în familia noastră.

Dar să revin la meniul meu. Vă voi prezenta trei preparate simple (deși nu foarte rapide) care nouă ne plac foarte mult: ouă umplute cu avocado, curcan într-un fel de aspic (variantă simplicată) și friptură de curcan.

Să încep cu ouăle umplute cu avocado. De fapt este o variațiune la banalele ouă umplute, așa că începutul îl cunoaște toată lumea: se fierb bine de tot șase ouă. După ce s-au răcit se decojesc, se taie în jumătăți, se scot și se pun într-un bol (sau în vasul de la mixer) gălbenușurile care se amestecă cu 1 avocado foarte bine copt, o linguriță de muștar, un cub de unt (aproximativ 50 gr), sare (eventual piper) până se obține o cremă.

Cu această cremă se umplu la loc jumătățile de ou.

După care se ornează cu castraveți murați și/sau măsline. Simplu, rapid și foarte gustos.Din surplusul de compoziție (pentru că este evident că iese mai multă decât necesarul pentru jumătățile de ou) eu fac mini tartine.

Curcanul în așa-zisul aspic a apărut ca urmare a faptului că fetița mea nu suportă piftia. Și este ”așa-zis aspic” pentru că este mult simplificată tehnologia de fabricație. Concret: am fiert șase aripi superioare de curcan aproximativ o oră,

după care am adăugat un morcov, o ceapă și doi cartofi, și am mai fiert o jumătate de oră. Am obținut astfel cam 2 litri de lichid pe care i-am strecurat și la care am adăugat sare și  foi de gelatină. Am scos carnea de pe aripi și am tăiat-o cubulețe. După care a început partea consumatoare de timp: am turnat un strat subțire de lichid într-un vas termorezistent după care l-am băgat 1 -2 min la congelator (pentru a se întări rapid), am adăugat apoi un strat de măsline tăiate felii

și am băgat din nou la congelator, încă un strat de lichid, stratul de carne și în sfârșit un ultim strat de lichid. Cine are răbdare poate alterna o varietate de straturi și culori. Data viitoare mă bate gândul să adaug și ceva coloranți pentru un efect mai vesel.

Iar la final le-am combinat  pe un platou pe care am mai adăugat și câteva roșii cherry, cașcaval afumat și telemea de capră.

Și în sfârșit friptura. Ar fi cel mai simplu de făcut dacă nu ar trebui păzită. Se iau două pulpe de curcan (eu am folosit una dezosată și una cu os – în caz că cineva dorește și piele rumenită), se spal, se ung cu ulei de măsline, salvie mărunțită, sare și se împănează bine cu usturoi. Se așează într-o tavă (cât mai adâncă pentru a fi cât mai bine acoperite de apă) umplută cu apă și se presară cu rozmarin.

După care se bagă la cuptor ( 200 de grade este foarte bine). Periodic se verifică dacă nu s-a evaporat apa și se udă cu lingura suprafața expusă. După o jumătate de oră apa evaporată se completează cu vin alb. După încă 15 minute eu întorc bucățile de carne pentru 10 min pe partea cealaltă ( pentru a se rumeni un pic și partea inferioară). Apoi le reîntorc în poziția inițială și le mai las cinci minute pentru a prinde crusta finală. Iar rezultatul este o fritură care efectiv se topește în gură.

Eu am servit-o cu garnitură de cartofi natur.

Eu personal am căutat întotdeauna să folosesc produse bio așa că vă prezint o alternativă la vinul alb un vin bio absolut delicios.

Variațiuni pe tema ciupercilor la cuptor

Dacă data trecută am preparat champignon cu bacon și cașcaval, acum m-am gândit să variez un pic.

Ca și data trecută am curățat cipercile, am tocat codițele și am așezat frumos pălăriile, umplute cu codițele tocate, într-un vas termorezistent. Și le-am ornat pe fiecare dintre ele cu câte un trandafiraș (n-am prea vut eu răbdare și au ieșit cam ciufuliți) făcut dintr-o felie de bacon extra-subțire și o felie transparentă de piept de curcan afumat. Am adăugat apă (pentru a nu se usca prea tare) și un vârf de sare și le-am băgat la cuptor (la 200 grade, fără ventilator).

După ce am scos ciupercile de la cuptor am dat la o parte trandafirașii și am adăugat un strat de brânză Camembert, după care am pus trandafirașii la loc. Am mai așteptat cinci minute să se topească un pic brânza. Asta a fost tot.

 

Copilul în bucătărie

Copilului meu îi place mâncarea. Se gândește la ea, o savurează iar de când a văzut Ratatouille a început să vizualizeze aromele și combinațiile. 🙂

Așa că nu a fost nimic surprizător când a venit într-una din după-amiezile trecute și mi-a zis că vrea să fac garnitura după indicațiile ei.  Cum la noi inovația și încurajarea creativității constituie regulă de aur am acceptat imediat propunerea. Și a ieșit ceva atât de bun și atât de simplu de făcut încât trebuie să împărtășesc și cu voi.

Ingrediente: morcovi, cartofi, cașcaval, ulei de măsline, vin alb, sare, piper.

Se taie cartofii cubulețe iar morcovii se feliază cât mai subțire (eu personal am folosit o răzătoare). În ceea ce privește cantitățile am folosit cam doi cartofi medii și un morcov pentru fiecare porție.

Se așează ingedientele într-un vas termorezistent, se acoperă cu apă, se asezonează cu sare și piper. Și ca un aport personal am adăugat o lingură de ulei de măsline și o jumătate de pahar de vin alb.  După aceea se bagă la cuptor (200 grade) și se lasă până se înmoaie morcovii.

Cerința specială a copilului a fost să nu bag cașcavalul la cuptor, așa că pe acesta l-am adăugat ulterior, direct în farfurie (bineînțeles peste cartofii și morcovii încă fierbinți). Iar lângă am servit o fripturică din piept de pui.

Astăzi am fost inspirată

Îmi place să mânânc mereu ceva nou. Recunosc. Și îmi place mâncarea care arată bine. Din păcate în ultimul timp a trebuit să îmi gătesc singură. Sau din fericire. Pentru că am descoperit că îmi place. Îmi place să inventez și să mă joc. De multe ori cred că redescopăr roata. Dar n-are importanță atâta timp cât mă simt bine.

”Procesul creativ” în bucătărie pornește de obicei de la un ingredient de bază. Astăzi a pornit de la niște ciuperci champignon grill absolut magnifice. În fotografie sunt deja curățate.

Până la ieșirea din magazin aveam deja toată rețeta in minte. Dar bineînțeles că socoteala din târg și cu cea de acasă…. În concluzie, m-am trezit cu o cantitate enormă de codițe tocate. Așa că le-am transformat într-un pat pentru pălării. Am adăugat bineînțeles sare și piper. Și o cantitate suficientă de vin alb.

Pălăriile le-am umplut cu bacon. Spre fericirea mea am găsit gata tocat cubulețe. Le-am băgat cam zece minute la cuptor(220 grade, fără ventilator).

Între timp am răzuit cașcaval, pe care l-am presărat pe ciupercile fierbinți. Și am mai băgat 5 minute la cuptor. Sare n-am mai pus pentru că era bacon-ul destul de sărat.

Și cam asta a ieșit în final. Era să uit. La servire am adăugat câteva frunze de busuioc și de salvie mărunțite. Și evident proaspăt culese.

Din vacanță direct la… bucătărie

Vacanța s-a terminat, în weekend o să vă povestesc și pe unde am fost. Deocamdată am fost mult prea ocupată să spăl, să desfac bagaje, să aranjez lucruri în dulapuri și să gătesc: pentru noi, pentru câinii care s-au săturat de mâncare uscată…pentru toată lumea.

În primul rând am făcut o ciorbiță (?) de dovlecei. Am pus semnul de întrebare deoarece a ieșit incredibil de dulce. Sincer nu cred că a mai ieșit vreodată așa. Conform obiceiului meu am ales ceva extrem de ușor și de rapid de făcut: cam cinci-zece minute pentru pregătiri ( depinde de dexteritatea fiecăruia) și încă o 30-45 minute să fiarbă (timp în care nu trebuie supravegheată că știe să fiarbă și singură).

Eu am pregătit șase porții. Pentru asta am pus la fiert o ceapă mică întreagă (pe care la final am scos-o și aruncat-o) într-un litru și jumătate de apă. Am curățat și am adăugat un morcov tăiat rondele. Apoi am adăugat doi dovlecei de dimensiune medie pe care i-am curățat și apoi i-am tăiat cubulețe.Din experiențe nereușite am învățat că morcovii trebuie puși primii pentru că fierb cel mai greu. Iar pentru curățarea morcovilor și dovleceilor cel mai ușor merge dacă ai un instrument asemănător acestuia.

 

 

 

 

După ce legumele s-au înmuiat am adăugat sare, un pic de mărar proaspăt, tocat foarte mărunt, și un borcănel mic de smântână. Am lăsat să mai dea într-un clocot și asta a fost tot.

Iar la felul doi am pregătit piept de pui cu garnitură de ardei și năut. Prepararea garniturii  durează cam 10 minute iar pieptul de pui se prepară în maxim 5 minute.

Prima se prepară garnitura. Pentru două porții am folosit o ceapă mică (cât o nucă), un ardei gras și o conservă mică de năut. Am tăiat ceapa mărunt-mărunt-mărunt astfel încât să nu se simtă și ardeiul feliuțe subțiri. Năutul l-am pus la scurs. Într-o tigaie înaltă am călit puțin ceapa într-o lingură de ulei de măsline, după căre am adăugat ardeiul. Când ardeiul a început să se înmoaie am adăugat și năutul, un praf de sare și cam o lingură de sos de soia și am mai lăsat câteva minute pe foc. Și cum de prăjit legumele nu știu să se prăjească singure, trebuie amestecate periodic.

Pieptul de pui feliat l-am frăgezit cu ciocanul pentru șnițele. Cu grijă pentru a nu-l dezintegra. L-am asezonat cu sare și piper și l-am prăjit într-o tigaie ceramică. În acest scop folosesc exclusiv ulei de măsline. Prăjite este impropriu spus pentru că l-am ținut în tigaie mai puțin de un minut pe fiecare parte.

Și la masă.

Pentru că oricum trebuie să ne hrănim…

Am ezitat mult înainte să adaug această categorie. Dar până la urmă, având în vedere că totuși mai trebuie să ne și hrănim, și deoarece m-am văzut brusc prinsă într-o realitate în care nu mă așteptam să ajung, și care îmi ocupă zilnic gândurile, am hotărât să fac acest pas. Ca să înțelegeți despre ce scriu: până acum câteva săptămâni nu intram în bucătărie decât ca să văd ce mai trebuie cumpărat, să iau vasele necesare punerii mesei sau, și asta destul de rar, ca să fac prăjituri (spun rar pentru că deși îmi place această întdeletnicire anul acesta nu cred că am reușit să îmi fac timp pentru ea nici măcar o dată).

Iar acum…acum trebuie să îmi bat capul de trei ori pe zi și să și încropesc ceva pentru că nu putem mânca numai fructe, cereale, iaurt și senvișuri în fiecare zi. Iar pentru că timpul meu este mult prea prețios iar ideea de a-l pierde la cratiță mi se pare absurdă caut de fiecare dată să gătesc ceva, cât mai diversificat pentru că fetița mea e tare pretențioasă și se plictisește repede, care să se poată pregăti în cel mult un sfert de oră. Și pentru că știu că nu sunt singura în situația aceasta m-am gândit să mai împărtășesc și cu voi din ”descoperirile” mele.

Așa că astăzi vă voi prezenta supa noastră preferată. Este o supă de vară, extrem de ușoară și de hrănitoare. Și partea bună este că durează cinci minute să o prepari.

Ingrediente: castraveți proaspeți, iaurt de băut (sana sau chefir), usturoi și sare.

Ce am uitat să vă spun este că de cele mai multe ori gătesc la ochi așa că să nu vă așteptați la cantități exacte. Eu personal folosesc pentru o porție: un castravete de dimensiuni medii, 250 ml de iaurt sau sana, un cățel de usturoi și un praf de sare.

Deci tot ceea ce trebuie făcut este să spălați castraveții și să îi dați pe o răzătoare fină (cu tot cu coajă), pe aceeași răzătoare se dă și usturoiul, după care totul se amestecă la rece cu iaurtul. Și este gata de servit. Răcoros și delicios.

Pentru copii poate ar fi bine să săriți peste usturoi. Altfel sigur vor face mutre.