Făt-Frumos nu era vanitos. Era un tânăr conștient de calitățile sale remarcabile. Că doar nu ar fi primit această titulatură pe degeaba. Nu. Nici vorbă. Muncise mult pentru a se ridica la nivelul așteptărilor. De fapt, nici nu se născuse cu acest titlu. Acest titlu, râvnit de toți prinții din zona Carpaților, se obținea la vârsta maturității în urma unui concurs atent jurizat de cele mai competente autorități în domeniu, oameni înțelepți și atoateștiutori, care trăiseră timp îndelungat și văsuseră multe generații de feți, mai mult sau mai puțin frumoși. De fapt, și acest fapt nu îl recunoștea decât în sinea lui, fusese cât pe ce să piardă competiția în favoarea lui Greuceanu care îl surclasase și la probele de măiestrie vânătorească și la cele de vitejie. Dar marele său atu era proba de prezentare și mai exact minunata sa podoabă capilară care ar fi făcut-o să roșească de invidie până și pe Bucle-Aurii. Cel puțin așa spuneau gurile rele. Și mai spuneau gurile rele că multe prințese încercaseră să afle secretul uimitoarelor sale plete, dar Cutiuța cu Farmece, moștenită de la unchiul său, Făt-Frumos, care la rândul său o moștenise de la bunic, tot Făt-Frumos, era ținută în permaneță asupra sa, ori într-un fald secret al amplei sale mantii, creată special în acest scop, ori în coburii șeii ori…și acesta doar când nu avea de ales, o păzea credincioasa sa dădacă.
Într-o zi la Făt-Frumos ajunse cutremurătoarea veste că Ileana Cosânzeana, care îi fusese menită încă de dinainte de a se naște, a fost răpită de cei trei Zmei ( Zmeul Mare, Zmeul Mijlociu și Zmeul Mic) și cumplita lor mamă (Muma Zmeilor). Fără să pregete o clipă, ca un vajnic voinic ce era, sări pe cal pentru a o salva. Și demară într-o asemenea trombă încât faimoasa și ultra-secreta lui Cutiuță cu Farmec rămase la bătrâna sa dădacă. Un accident nefericit care, din păcate, trecu neobservat pe moment și ale cărui urmări se dovediră a fi devastatoare.
Cât a durat călătoria nu se știe exact. Prin ce greutăți inimaginabile a trecut Făt-Frumos pe parcursul ei nici acesta nu s-a consemnat. Ceea ce s-a consemnat și știm cu siguranță este că în momentul în care Făt-Frumos a ajuns la ascunzătoarea Zmeului Mare ( ascunzătoare este doar o denumire traditională pentru că în realitate era ditamai peștera cu încălzire centrală asigurată de un balaur ) părul său era uscat, încurcat și lipsit de strălucirea inconfundabilă. Atât era de supărat Făt-Frumos încât nici nu a mai așteptat să se pună tradiționala întrebare: În săbii să ne tăiem sau în luptă să ne luptăm? ci a scos pur și simplu sabia, a tăiat capul zmeului și a plecat mai departe.
După o altă călătorie de o durată neprecizată și care fu la rândul ei, fără nici o urmă de îndoială, bogată în evenimente eroice ajunse Făt Frumos la ascunzătoarea Zmeului Mijlociu. După ce se luptă și îl învinse și pe acesta, din nou o regretabilă lipsă de atestări documentare, Făt-Frumos își scoase coiful năclăit de sânge și de praf și se duse să se spele pe față. Și studiindu-și cu atenție oglindirea avu revelația răului: părul său, odată mândria lumii, atârna acum în șuvițe încâlcite. Vârfurile i se despicaseră, culoarea i se decolorase. Așa că fără să stea mult pe gânduri hotărâ că nu merită sacrificiul. O altă Ileana Cosânzeana mai putea găsi el. Dar alt păr?!
Așa că întoarse calul și se duse ca vântul și ca gândul înapoi la palat unde dădaca sa credincioasă îl aștepta cu drag și cu Gerovital Plant Tratament. A fost nevoie de multe minute pline de emoții, cu greu de exprimat în cuvinte, dar, după un șampon regenerant, un balsam , tot regenerant evident, și un kit tratament pentru regenerare, Făt-Frumos avea din nou părul mătăsos și strălucitor ca o zi luminoasă de mai.
Sfârșit.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Articol scris pentru Etapa III a competiției SuperBlog 2013.
Dar trecând peste faptul că povestea a fost exploatată, dramatizată, cântată, dansată…această nouă interpretare este chiar simpatică. Cel puțin nouă așa ni s-a părut. Poate că și efectele speciale specifice filmelor 3D au avut ceva de a face cu asta (ați remarcat că filmele 3D au anumite scene oarecum obligatorii? căderea în gol, zborul, peisaje luxuriante…) dar mie personal mi-a plăcut povestea.
Dacă vrei să participi la “Miercurea fără cuvinte” nu trebuie decât să postezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care să spună o poveste și apoi să introduci link-ul postării 
Nu ți-am mai scris de mult dragul meu. Adevărul este că am fost cam supărată pe tine. Dar asta nu mai are nici o importanță acum. Știu că treci prin momente grele și că ai nevoie de mine.
Copilul în oraș 