Au fost odată ca niciodată trei purceluși…

Au fost odată ca niciodată trei purceluși care au plecat de acasă.

Dar nu au mers prea mult că cel mic a și obosit.

„Fraților, nu pot merge mai departe…mă dor picioarele ” a zis el.

Și găsind o căpiță de paie și-a construit un culcuș din ea.

Iar pentru că era atât de obosit se trânti în căsuța lui de paie și se puse pe sforăit mulțumit.

Ceilalți doi purceluși au plecat mai departe dar curând și purcelușul mijlociu obosi.

”Frățioare…am obosit de tot…chiar nu mai pot înainta” zise el și rămase pe loc.

Purcelușul mijlociu își construiește o căsuță din niște vreascuri.

Iar pentru că era foarte obosit s-a întins și el să sforăie.

Porcușorul mare, văzându-se singur, se apucă să adune piatră și își construi și el o casă de toată frumusețea. Iar când a terminat-o, el nu s-a pus pe sforăit, ci a început să-și aranjeze prin casă, ca să fie cât mai primitoare și arătoasă.

Deodată în pădure apăru un lup, numai piele și os, atras de sforăiturile puternice ale celui mai mic dintre purceluși.

”Ei băiete, ia deschide tu ușa să te văd mai bine la față” spuse el.

”Nu, nene, nu! E căsuța mea din paie și nu ai voie să intri în ea!” ripostă purcelușul.

Atunci lupul suflă și căsuța zbură cât colo. Purcelușul cel mic țipă și o ia la fugă urmărit îndeaproape de lup.

Ajunge la casa fratelui mijlociu unde se ascund amândoi sub vreascuri tremurând.

Dar lupul suflă, și suflă, și o dărâmă și pe aceasta.

Purcelușii o iau la goană tremurând cu lupul după ei.

Ajung la o căsuță trainică de piatră.

”Oare cine o sta aici?” se întreabă ei. ”Deschide! e un lup mare și rău pe urmele noastre!”

Fratele cel mare le deschide bucuros. De frică purcelușii mai mici se ascund sub pat.

Dar degeaba suflă lupul. Nimic. Suflă din nou. Și din nou. Și din nou. Până cade lat.

Sfârșit.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

1. Distribuția ( de la stânga la dreapta): Bogdan (Lupul), Rareș (Povestitorul), Meda (Purcelușul Mare), Teo (Purcelușul Mijlociu) și Thea (Purcelușul Mic).

2. Coordonator, profesor, regie și scenariu: Silvian Duică

3. Locație: Teatrul Museion, Brașov

Publicitate

Miercurea fără cuvinte – Sentiment național

 

Dacă vrei să participi la “Miercurea fără cuvinte” nu trebuie decât să postezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care să vorbească fără cuvinte și apoi să introduci link-ul postării aici.

 

Monster trucks?!

Weekend-ul acesta a venit în Brașov un spectacol de cascadorie Monster Truck. Cel puțin așa anunța afișul. Ca au existat doi astfel de ”monștrii” parcați în incintă nu pot să neg. Dar de văzut în mișcare….cinci minute la sfârșitul spectacolului sunt oare de ajuns?!

Dar să o luam cu începutul. Sar peste partea cu coada la bilete și cu domnii bine educați care mai au un pic și ți se așează în brațe doar ca să vadă mai bine și sar direct la ceea ce ne-a plăcut din show. Ne-a plăcut că mașinile îți trec practic pe lângă vârfurile picioarelor, atât de aproape încât te împroșcă cu praf și pietricele în ochi.

Ne-a mai plăcut juniorul echipei de cascadori, un băiețel de zece ani, plinuț și voinic, și care poate să conducă orice. De la tricicletă, la mini-motocicletă, la ATV, la automobil. În fotografie , alături de sora sa, cascador de asemenea.

Ne-au mai plăcut numerele care au implicat trecerea prin perdele de foc. Din păcate nu am reușit să fac nici o fotografie decentă.

Și ne-a mai plăcut vedeta incontestabilă a serii, după părerea mea, o Dacie 1300 luată de la REMAT și care, după ce a fost folosită pentru o cascadorie constând într-un salt peste alte mașini, nu a putut fi nicicum distrusă de monster truck-ul Samson. Deși a trecut peste ea de vreo cinci ori, portierele de pe ambele părți au rămas intacte.

Dacă vi s-a părut interesant vă anunț că săptămâna viitoare găsiți spectacolul la Sibiu. Așteptați-vă să dureze cam două ore și ar fi bine să vă luați apă de acasă, pentru că în incintă orice produs costă 6 lei. Iar pentru amatorii de fotografie cred că locurile în picioare sunt mai avantajoase.

Din nou la joacă

Sâmbăta aceasta ne-am lăsat pe mâna celor de la ”Mission Colors” să ne organizeze joaca. Și nu am regretat. A fost distractiv, a fost captivant și nu în ultimul rând a fost…obositor. Cel puțin copilul mai avea puțin și cădea lat la un moment dat  dar… spiritul competitiv a învins și și-a forțat limitele reușind să termine cursa.

Despre ce cursă vorbesc? presupun că vă întrebați. Ei bine, cei de la ”Mission Colors” ne-au propus să descoperim Brașovul într-un mod inedit, într-o cursă cu indicii și puzzle-uri. Totul contra timp, evident.

Partea cea mai distractivă a fost în momentul în care am ajuns la sediul asociației și m-am trezit înconjurată de copii și adolescenți. Și câteva profesoare. Reacția mea inițială a fost că am greșit locația, dar mi s-a spus că doar copiii s-au mai înscris. Și noi ”echipa teribilă” , de fapt echipa ”Copilul în oraș”: respectiv subsemnata, copilul și mama mea.  Am deținut recordul absolut de vârstă în ambele sensuri: si seniori și juniori. 🙂

Dar asta nu ne-a împiedicat să avem o după-amiază cu adevărat frumoasă. În octombrie se va organiza un nou joc și categoric vom participa. Ceea ce sper este să văd și alți ”copii mari” participând, pentru că uneori mă simt ca și cum aș fi ultimul adult din România care nu a uitat să se joace.

Minunile neobservate din grădina mea

Știu că trebuia să continui povestea de vacanță dar întâlnirea neașteptată din această seara m-a bucurat atât de tare încât am simțit că trebuie să o împărtășesc și cu voi.

Dar mai întâi să vă arăt ce alte adevărate ”minuni” se mai găsesc în grădina mea.

Și, în final, întâlnirea din această seară. O călugăriță! Am stat și m-am uitat la ea mult timp. Stătea nemișcată și mă privea cu aceeași atenție. Când am luat camera să o fotografiez a urmărit efectiv obiectivul…a fost absolut superb.

 

 

FatzaDa

Am ajuns pe strada Postăvarului unde la prima vedere nu părea să se întâmple nimic. Apoi au apărut primele standuri cu bijuterii handmade – foooarte reușite unele dintre ele –

  apoi o ghirlandă de stegulețe și apoi în sfârșit am început să înțeleg că se întâmplă ceva deosebit.

Cam asta se întâmpla: destul de mulți artiști plastici – și nu numai- își prezentau lucrările,

o doamnă cânta la vioară,

un artist stradal cred că recita, dar n-am stat să analizez prea mult pentru că sincer mă cam speria,

câțiva băieți încercau figuri de street dance,

câteva standuri cu activități pentru copii

și iar cei de la Incubator cred că erau în pauză.

Mai era și o echipă care construia machete din p.v.c.. Spectaculos. Și migălos.

Toate acestea vor mai fi acolo și mâine așa că poate vă faceți timp să dați o fugă.

Cinci motive pentru care merită să mergeți la ”Turnirul Cetăților”

Se pare că izul medieval devine refrenul verii. Previzibil – ne aflăm totuși în Transilvania.

Când am auzit de ”Turnirul Cetăților” trebuie să recunosc reticența mea în a mă deplasa, și asta pentru că am văzut ce în ce s-a transformat Festivalul de la Sighișoara în ultimii ani: aglomerație, fum de grătar, mici, țigani peste tot și cât se poate de mult kitsch.

Și totuși, m-am deplasat sâmbăta trecută la turnir, după care m-am mai deplasat și duminică, atât de încântată a fost fiica mea de tot ceea ce a văzut. Și de ce să nu recunosc că și eu m-am simțit foarte bine. Poate și faptul că au fost foarte puțini spectatori a contribuit la starea mea de confort. Numărul redus al spectatorilor s-a datorat în principal căldurii, dar și talentului de care dau dovadă organizatorii brașoveni în promovarea evenimentelor ( talent pe care l-am tot pomenit în postările mele).

Dar să trecem și la motivele anunțate în titlu:

1. Turnirul călare – un spectacol cu cai și cascadori, destul de spectaculos.
2. Cimpoierii din Transilvania- muzică de cea mai bună calitate. Din păcate nu au înregistrat nimic ( știu pentru că am întrebat).
3. Prezentarea armelor medievale și demonstrațiile de luptă
4. Dansurile domnițelor
5. Activitățile interactive- pe care vă las să le descoperiți singuri. Mai aveți două șanse: în Făgăraș sau în Feldioara.

Castelul viselor mele

Astăzi am fost întrebată dacă pot să postez ceva despre Bran, ceea ce m-a bucurat enorm pentru că oricum mă gândeam să o fac. Despre acest minunat castel aș putea să scriu pagini întregi pentru că a fost și va rămâne întotdeauna castelul viselor mele. Din câte rezidențe am vizitat până acum (palate, cetăți, fortărețe, vile…) Bran este singura în care mă visez locuind. Măcar pentru câteva zile. Camerele mici, trecerile neverosimil de scunde, scările răsucite și întortochiate, mobila sculptată, aerul misterios (datorat în parte legăturii sale cu Vlad Țepeș) dar și senzația de locuință primitoare (creată de amenajările reginei Maria) îți crează o senzație unică de basm, întregită perfect de filmele mute ce rulează permanent în sala de cinematograf.

Senzația de întoarcere în timp este completată de micul, dar superbul, parc care îl înconjoară, în cadrul căruia găsiți amenajat și un frumos Muzeu al Satului.

Râșnov și împrejurimi

Cred că toată lumea a auzit de Cetatea Țărănească de la Râșnov. Pentru mine personal reprezintă unul din obiectivele favorite așa că o vizitez în fiecare vară ( faptul că se află la 17 km de Brașov este un avantaj major).

De-a lungul anilor cetatea a suferit multiple transformări datorate diferiților săi administratori, inclusiv ”mutilarea” prin adăugarea de construcții din materiale moderne. Din fericire, în prezent se află într-un proces de restaurare, așa-zisele reconstituri fiind demolate integral, așa că puteți fi siguri că zidurile sunt cele autentice. Iar pentru amatorii de senzații tari se poate programa o coborâre în fântâna cetății la nu mai puțin de 100 m adâncime. Nu vă pot povesti senzația pentru că încă îmi fac curaj să încerc.

Iar dacă tot ajungeți în zonă faceți-vă timp și pentru vizitarea peșterii Valea Cetății. Este foarte frumoasă, iar traseul amenajat pentru turiști este ușor și o face ideală pentru copii.

O călătorie în Evul Mediu

Ieri, în timp ce postam articolul anterior, mi-a atras atenția titlul blogului meu: ”Copilul în oraș …un blog pentru timpul liber”. Se pare că în ultimul timp m-am îndepărtat oarecum de scopul inițial, așa că m-am hotărât să vă plimb un pic. Prin județul Brașov pentru început.

Nu știu câți dintre voi au vizitat bisericile fortificate. Sunt foarte interesante. Ca să nu mai spunem că șapte dintre ele fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Și unul dintre cele șapte extraordinare monumente se află la doar 17 km de orașul Brașov, așa că se pretează de minune la o plimbare scurtă (cu bicicleta). Este vorba de Biserica Fortificată de la Prejmer.

Nu vă dau date istorice. Ceea ce vă spun este doar că,  dincolo de senzația de călătorie în timp, fantastic este faptul că poți cotrobăi nestingherit aproape în fiecare ungher și pe fiecare coridor pe care îl poți găsi în interiorul fortificațiilor (atât de nestingherit încât la un moment dat copii au dispărut într-un tunel -de canalizare bănuiesc- și a trebuit să intrăm după ei să-i scoatem afară).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iar dacă tot treceți pe lângă Hărman intrați să vizitați și Biserica Fortificată din această localitate. Este mult mai mică, dar extrordinar de frumoasă. Deși zidul nu este deschis publicului, în schimb se poate urca până la orga bisericii sau poți să buchisești abecedarul din băncuțele unei clase de școală din secolele trecute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era să uit să menționez camerele tradiționale săsești, atelierul fierarului, uneltele agricole….și mai sunt și alte lucruri interesante. Dar vă las să le descoperiți singuri.