Hoinărind prin Brno : Castelul și fortăreața Spielberk

Voi nu v-ați săturat să tot citiți advertoriale? Eu una simt nevoia și de altceva așa că o să vă mai povestesc despre Brno, despre care v-am mai povestit și aici.

Fortăreața Spielberk nu ai cum să o ratezi pentru că domină (la propriu) orașul. Iar istoria acesteia este foarte bogată, jucând un rol important chiar și în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar cum reținerea datelor nu este unul din punctele mele forte, și aceste informații le puteți găsi în orice ghid turistic, o să sar peste ele și o să trec direct la impresiile mele ca turist.

La fortăreață se poate ajunge pe mai multe căi (am remarcat că se poate urca și cu mașina). Noi am urcat pe jos printr-un parc minunat întreținut, cu alei din piatră cubică și băncuțe din lemn,

pe care poți să stai și să admiri panorama.

Din parc se intră în incinta interioară.

Pentru vizitarea acesteia nu se percepe nici un fel de tarif. Din păcate totul era un enorm șantier, plin de schele și muncitori, așa că nu am făcut fotografii.

Dacă pentru vizitarea parcului și a curților interioare fortificațiilor nu este nevoie de bilet, lucrurile nu stau la fel în ceea ce privește vizitarea expozițiilor găzduite de castel și a fortăreței propriu-zise.

Expozițiile sunt destul de multe. Noi am cumpărat un bilet care ne permitea accesul la toate expozițiile permanente și la fortăreață și care ne-a costat în jur de 10 euro.  Din păcate am ratat la o zi o expoziție itinerantă de stampe japoneze.  În interiorul castelului  nu am făcut fotografii pentru că nu am plătit taxa de fotografiere. Nu mă întrebați de ce am uitat să întreb de ea la casierie și cum  aceasta se afla în altă clădire nu m-am mai întors.

În momentul în care intri în castel te întâmpină un personal extrem de acru format aproape exclusiv din doamne trecute de prima tinerețe, care nu știu o boabă engleza și dar care sunt experte în vorbitul ”cu mâinile”. Doamnele acestea te escortează la garderobă de unde ai dreptul să ieși doar după ce ai lăsat hainele groase, rucsac, apart de fotografiat…cât pe ce să mă cert cu dumnealor că nu îmi dădeau voie să iau sticla de apă a fetiței. Simți din start reminiscențele închisorii…

Expozițiile sunt multe și destul de variate. Din fericire în fiecare sală există ghid tipărit în engleză, franceză, germană și italiană, așa că toată informația este accesibilă. Dar durează destul de mult să parcurgi totul și dacă sunteți însoțiți de un copil poate ar fi bine să împărțiți vizita în două. Până și fetița mea, care este călită în lupte grele, și-a pierdut răbdarea la final.

Pe scurt ce puteți vedea: o expoziții de rochii de mireasă – nu merită nici timpul, nici banii; Spielberk – de la castel la fortăreață – prezintă istoricul locului, informația este frumos structurată, vizuală, merită parcursă; Spielberk – Prison of the nations – una din cele mai interesante expoziții, prezintă viața prizonierilor politici din secolul XIX, dar și a celor evrei în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, emoționantă dar plictisitoare pentru copii; Vulcanalia – o retrospectivă în imagini a sărbătorii focurilor de artificii, cea mai interesantă parte o constituie istoricul focurilor de artificii de-a lungul timpului. Toate acestea le găsiți la primul nivel.

La cel de-al doilea nivel se găsește o altă expoziție interesantă dar plictisitoare pentru copii: istoricul orașului Brno și evoluția tehnologică a acestuia. Am parcurs-o cu viteza fulgerului.

Iar la cel de-al treilea nivel se găsește expoziția de artă intitulată ”De la Renaștere la Modernism”. Partea de Renaștere este mai mult decât dezamăgitoare. Dar parte modernă este absolut fantastică.

Cam acesta a fost castelul. A mai rămas fortăreața, favorita fetiței. Adevărul că senzația este unică. De data aceasta personalul este foarte amabil, ba chiar vorbește engleza atât de bine că a făcut și o mică glumă. Ți se dă o hartă, ți se explică cum să o folosești și în ce direcție să o iei după care ești lăsat să te descurci singur în timp ce te plimbi pe culoarele sinistre ale fostei închisori. Aici nu se percepe taxă pentru fotografiere.

După ce ai terminat cu închisoarea cobori în curtea interioară

și intri în subsolul folosit de regimul nazist,  în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe post de buncăr de transmisiuni.

Și cu această fotografie închei seria de postări despre Brno. Totuși nu mă pot decide despre ce să vă povestesc în continuare: Corfu sau Dobrogea ”arheologică”. Vă rog să alegeți voi despre ce v-ar plăcea mai mult să citiți.

tulburare bipolara simptome

Hoinărind prin Brno

Acum mult timp vă promisesem că voi continua plimbarea prin Brno. A sosit momentul să o fac. Am petrecut puțin timp în acest frumos oraș, vremea a fost mohorâtă mai tot timpul, așa că fotografiile nu sunt grozave. Dar vă puteți face o idee.

În primul și primul rând trebuie să menționez că dacă există posibilitatea de a lăsa mașina într-o parcare și de a utiliza transportul în comun pentru deplasare, aceasta este cu siguranță cea mai bună opțiune. Centrul orașului, unde se găsesc cele mai multe obiective, are un trafic aglomerat și parcări puține.

Orașul are o dispunere geografică interesantă. Centrul, unde se găsesc clădirile vechi, majoritatea muzeelor, universitatea și tot aparatul administrativ este dominat de două obiective impozante: Catedrala Sfântul Petru și Pavel

4și Fortăreața Spilberk. Dacă ajungeți în Brno trebuie obligatoriu să admirați panorama văzută din balconul turnurilor catedralei.

3Iar despre Spilberk voi scrie într-o postare viitoare.

Din centrul istoric se coboară la gară, unde se găsește și o zonă comercială. După care urmează restul orașului. De jur împrejur zona centrală este înconjurată de dealuri împădurite, pe vârfurile cărora se găsesc cartierele de blocuri. Este fascinant acest inel de vegetație care delimitează orașul vechi de cartierele noi.

17

Un alt aspect interesant este faptul că piața de zarzavaturi (Piața de varză) se ține în fiecare dimineață fix în centrul orașului, între statui, monumente, clădirea teatrului, precum și câteva muzee.  Este minunat să alegi fructe și legume proaspete într-o asemenea ambianță!

2

Seara absolut toate tarabele dispar și piața capătă un aspect cu adevărat istoric.

În rest centrul orașului seamănă cu multe alte centre: catedrale enorme, clădiri cu fațade frumoase, impozante și pline de basoreliefuri și statui pe acoperiș, 5la ale căror parteruri poți admira și cumpăra produsele brand-urilor cunoscute. Există și magazine locale. Spre exemplu într-un mic spațiu de la parterul și subsolul acestei clădiri din Namesti Svobody se găsește un magazin cu jucării handmade din lemn absolut adorabile.

6

Ce-am mai văzut în Brno și ne-a plăcut

Dacă tot v-am prezentat câteva imagini de la Grădina Botanică am zis că aș putea să vă mai plimb un pic prin Brno. Mai ales că nouă orașul acesta ne-a plăcut foarte mult. Dar las orașul pe săptămâna viitoare și astăzi vă povestesc despre Muzeul de Antropologie.

În primul rând te frapează faptul că personalul nu vorbește engleza. Dar compensează lipsa prin amabilitate și, prin semne și cu multă strădanie, îti explică cât costă biletul , cum să folosești ghidul audio și în ce direcție trebuie să o iei. Astfel înarmat, cu aparatul îndăratnic de gât ( la noi n-a mers din prima și a trebuit să îl schimbăm) pornești în marea aventură a evoluției. 18

Și ce aventură! Cu adevărat fascinat. Copilei s-au părut evident mult mai interesante scheletul de mamut4

și reconstituirea 5

decât lunga și complicata călătorie a antropoidelor către omul modern. La fel cum a lăsat-o rece evoluția uneltelor de silex. Sau ritualurile funerare. Deși câteva i-au atras totuși atenția.

Ceea ce ne-a atras pe amândouă a fost secțiunea dedicată artei omul preistoric. Puritatea și sinceritatea ei. Frumusețea și claritatea liniilor.  O claritate a formelor întâlnită poate doar la Brâncuși. Din păcate fotografiile statuetelor nu au ieșit nici pe departe satisfăcătoare așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt. Sau să mergeți să vă convingeți cu proprii voștri ochi.6

Iar cireașa de pe tort a constitut-o sala dedicată artei aborigene. Cine s-ar fi așteptat la așa ceva? Deși dacă stau să mă gândesc am vizitat Muzeul de Artă Asiatică în Corfu, așa că de ce nu artă aborigenă în Cehia?!2

3

Culori…flori…cactuși

Pentru că deja m-am săturat de frig, gheață și alb, vă propun o călătorie plină de culoare prin Grădina Botanică a Universității Mendel din Brno. De fapt eu am mai apelat la culorile toamnei pe care această mică, dar frumoasă grădină le-a etalat atât de cochet pentru noi în noiembrie.

17

Grădina botanică este amplasată în zona centrală a orașului și se poate ajunge foarte ușor de la gară luând tramvaiul 12 sau 13 în direcția Technologicky Park  și coborând la stația Konečného náměstí ( a șasea stație de la gară). Tot aici se mai găsesc și câteva anticariate drăguțe, mai ales dacă îți plac obiectele de porțelan. Fetiței mele i-a plăcut o vulpe de sticlă foarte simpatică și pe care am achiziționat-o la un preț extrem de convenabil.

Dar să revenim la destinația inițială. Fiind, așa cum am mai menționat, luna noiembrie plantele se pregăteau deja de iarnă. Câteva flori rătăcite mai scoteau capul din covorul de frunze moarte, o multitudine de ciupercuțe 13

și câțiva arbuști tomnatici.15

O explozie de nuanțe de roșu, portocaliu și galben, 1416

alternând cu verdele coniferelor și al nenumăratelor specii de mușchi și de ferigi.

8

Dacă partea exterioară a grădinii a fost total acaparată de toamnă nu la fel au stat lucrurile în ceea ce privește serele. Aici verdele era la el acasă într-o existență tropicală atemporală. 129

Favoriții noștrii: cactușii gigantici, enorme mingii țepoase.

10

Văzând atâtea frumuseți mă gândeam că poate m-aș putea răsfăța cu o excursie în Thailanda în 2013. Vă imaginați ce splendoare trebuie să fie piața de flori din Bangkok? Un sejur în Thailanda în 2013 ar fi ca o călătorie magică într-un ținut fermecat.