Povestea unei inimi curate

E greu de descris felul în care au strălucit ochii copilului când a auzit că la cinematograf rulează o ecranizare după ”Aventurile lui Tom Sawyer”, cartea pe care o citim noi luna aceasta și care îi place în mod deosebit. Așa că nu am stat mult pe gânduri și în această după-amiază am fost să îl vedem.

Filmul a fost lansat în noiembrie 2011 în Germania și din câte am citit a fost filmat în România. (Mi se părea mie cunoscut peisajul . 🙂 ) E o adaptare simpatică și care nu se abate foarte mult de la povestea originală. Urăsc ecranizările în care se face exces de originalitate. Singura parte ciudată a filmului a fost să îl auzi pe Tom vorbind în germană. Iar numele lui Joe Indianu` sună în germană asemănător cu Indiana Jones. Prima dată chiar am tresărit.

Copilului i-a plăcut. Mai ales episoadele  pe care apucasem să le parcurgem și noi. Văzând vestimentația și condițiile de trai i-a devenit un pic mai clară atmosfera epocii. I-a dat nota 8.

Și mie mi-a plăcut. Mi-au plăcut personajele create și care majoritatea sunt frumoase. Îmi plac oamenii frumoși. Și nu mă refer la aspect. Mi-a plăcut și felul în care au reușit să condenseze povestea, fără însă a pierde din coerență și punctând episoadele semnificative ale romanului. Mi-a plăcut pentru că îmi place romanul. Probabil că mi-ar fi plăcut și dacă n-aș fi cunoscut cartea. Ii dau tot nota 8.

Iar pe scara violenței îl voi plasa la 6, unde 0 înseamnă lipsa totală a scenelor de violență iar 10 violență la nivel maxim. Nu există decât cîteva scene violente, dar una din ele este totuși o crimă înfăptuită cu sânge rece.

Aduceți-mi aminte să nu uit să vă arăt și semnul de carte pe care l-am realizat noi pentru cartea Aventurile lui Tom Sawyer.

Mai multe sugestii de filme găsești aici.

Cinema în aer liber – o experiență minunată dacă nu ar exista spectatori

Cinema în aer liber. O idee încântătoare, care m-a entuziasmat de la început, mai ales că seara în Brașov este răcoare și plăcut.

 

 

 

 

Pe scurt, Cinema în aer liber-Caravana Metropolis propune vizionarea unei selecții de șase producții cinematografice. Am reușit să ajung la patru dintre ele și pot să spun cu mâna pe inimă că nu am fost dezamăgită în privința filmelor. Afirmația nu este valabilă însă și pentru public care s-a comportat, în unele cazuri, ca și cum nu ar mai fi fost niciodată la cinematograf. Pe lângă bătaia –propriu-zisă- pe scaune, încercările penibile de a pleca cu scaunele acasă (moment în care sincer mi-a fost jenă că fac parte din aceeași nație), au existat non-stop indivizi care au considerat că ecranul le aparține, postându-se cu nonșalanță în fața acestuia de parcă restul spectatorilor, cei care avuseseră proasta inspirație de a sta civilizat pe scaune, erau complet invizibili. Și să nu vă povestesc ce a însemnat seara de animație: bătaia pe scaune a căpătat o nouă dimensiune, iar dacă aceasta este educația pe care o primesc copii în general, nu mă mai miră nimic.

Câteva cuvinte despre filmele pe care le-am văzut:

”Loverboy”, românesc, direct și destul de bine jucat. A deranjat câțiva pudinbonzi care au plecat ofensați pe la jumătatea filmului. Categoric nu luați copiii.

”Headhunters”, Norvegia, unul din cele mai bune thriller-e din toate timpurile. Mi-a plăcut datorită umorului cu care este abordată o suită de întâmplări, de altfel nefaste, și a personajelor genial construite. Merită văzut. Preferabil fără copii.

”Xingu”, Brazilia, un film emoționant, educativ, inspirat din fapte istorice. Bine regizat, bine jucat, îl recomand din toată inima. Deosebit de interesant și pentru copiii mai mari pentru că imortalizează o pagină de istorie din care ar trebui să tragem cu toții învățăminte.

”Zarafa”, Franța, un film de animație extraordinar de inspirat, plin de umor, deși mult mai realist în anumite privințe decât filmele de animație americane cu care ne-am obișnuit. O fantezie excepțională atât pentru copii cât și pentru părinți.