O ecranizare aproape perfectă

Vă povesteam cu puțin timp în urmă că am citit Maestrul și Margareta. Nu mai știu de la cine am aflat (dar îi mulțumesc din suflet pentru  informație) despre o ecranizare pe măsură: este vorba de mini-seria produsă de Goskino și Telekanal Rossiya, în 2005, în regia lui Vladimir Bortko.

Acum, după ce am terminat de vizionat toate cele zece episoade ale seriei ( a câte 45 de minute fiecare) pot să spun un singur lucru: perfect. Este o ecranizare perfectă. Până la urmă nici nu este de mirare. Cine să înțeleagă un roman rusesc mai bine decât un rus?!

Filmul nu numai că urmărește pas cu pas structura romanului, dar chiar preia pasaje întregi de dialog, încât uneori ai putea să rostești replicile împreună cu actorii. Evident dacă ai vorbi rusa. Eu l-am vizionat cu subtitrarea în engleză și am avut senzația că recitesc cartea.

Pentru cei care nu au citit cartea. Acțiunea filmului se desfășoară pe două planuri temporale și spațiale: Moscova anilor 1930, scenele din acestă perioadă fiind filmate preponderent alb-negru, și Ierusalimul execuției lui Iisus, aceste scene fiind filmate color. Cele două planuri se intersectează prin intermediul fantasticelor personaje ale filmului: Woland (Diavolul) și excentrica sa suită, Maestrul, scriitorul moscovit al unui roman avându-l ca personaj central pe Pilat din Pont, Margareta, iubita Maestrului, regină, văjitoare, poate cel mai complex personaj. Tonalitatea filmului este destul de gravă, creând o senzație permanentă de ireal, și este permanent punctată de personaje când caricaturale când de-a dreptul grotești. În concluzie, în ciuda atmosferei generale, nu lipsesc momentele de comedie.

Actorii sunt absolut minunați. Fiecare personaj este memorabil iar Margareta este superbă. Despre Woland ce să mai vorbesc: este distins și respingător în același timp. O alegere mai bună decât actorul Oleg Basilashvili nu cred că se putea face.

 Mă opresc aici. Dacă ați văzut deja filmul aștept părerea voastră. Dacă nu, sper măcar că v-am stârnit curiozitatea.

 

Mai multe sugestii de filme găsești aici.

 

Ați văzut ultimul film marca Tarantino?

Dacă nu l-ați văzut trebuie neapărat să remediați acest fapt. Și nu. Nu este un film pentru copii. Dar m-am gândit că, din când în când, pentru variațiune să vă mai prezint și altfel de filme.


Django Unchained
. Cel mai bun film Tarantino de până acum. Cel puțin așa cred eu. Și am văzut toate filmele produse și regizate de Quentin Tarantino. Dar despre ce este vorba? Este vorba, la fel ca în aproape toate filmele sale, despre o poveste de dragoste adevărată și despre răzbunare. Rețeta perfectă pentru tone de sânge țâșnind în toate direcțiile.  Nici nu ne așteptam la altceva, nu-i așa? Dar, și la asta poate că într-adevăr nu ne așteptam, este vorba și despre sclavie. Iar dacă îl privim din alt unghi Django poate fi considerat și un western. Idee cu care a mai cochetat regizorul. Pentru că în fapt foarte multe dintre filmele sale nu sunt decât western-uri contemporane.

Distribuția? De excepție. Jamie Foxx în rolul principal. Cristoph Waltz: cel mai complex personaj din film.  Un personaj surprinzător de uman. Și catalizatorul întregii acțiuni, de altfel. Leonardo DiCaprio. Niciodată pe lista mea de favoriți. Probabil că de la Titanic i se trage. Cu toate acestea trebuie să recunosc că devine din ce în ce mai bun. Și, citându-l pe prietenul meu, ”începe să capete din forța lui Robert De Niro”. Cel puțin în interpretarea eroului negativ, deși este evident  mult mai sofisticat.

Pe scurt: acțiunea se petrece în America sudistă a secolului XIX, chiar înainte de Războiul Civil. Momentul istoric și locația oferă pretextul unui periplu pe plantațiile de sclavi și ne face martorii unor abuzuri de o extremă violență (dar din ceea ce am citit nici pe departe atât de violente pe cât era realitatea acelor vremuri). Filmul, prin intermediul pesonajului interpretat de Cristoph Waltz ridică și o serie de probleme morale și psihologice interesante, punând în treacăt inclusiv una din întrebările pe care mi-am pus-o și eu de mai multe ori în contexte diferite însă: cum este posibil ca o mână de oameni să controleze cu drept de viață și de moarte mulțimi întregi? De ce acestea nu reacționează?

Mă opresc aici. Dacă vreți un rezumat îl găsiți ușor și în altă parte, dar cred că cel mai bine ar fi să vedeți filmul. Și nu vă speriați de cele 2 ore și 45 de minute. Sincer nici nu mi-am dat seama când au zburat.

 

Mai multe sugestii de filme găsești aici.