Pentru seara aceasta aveam de gând să scriu un cu totul alt articol. Dar am descoperit un film despre care trebuie neapărat să vă povestesc.
L-am descoperit în timp ce căutam un film nou pentru fiica mea. ( Apropo, am rămas fără idei așa că orice sugestie este binevenită cu excepția oricărui muzical. Pe acestea pur și simplu nu le suportă.) Deci să revin. Căutam un film și mi-a atras atenția Inkheart (2008), o ecranizare după romanul omonim al scriitoarei Cornelia Funke. Distribuția sună bine. Brendan Fraser, Helen Mirren ( o actriță pe care o admir), Paul Bettany.
Dacă vă așteptați la un film de o profunzime extaordinară sau de o sensibilitate care să vă facă să plângeți înnăbușit în batiste atunci nu vi-l recomand. Să fim serioși, până la urmă caut filme pentru un copil de 8 ani. Dar dacă sunteți dispuși la ceva mai ușurel atunci Inkheart este filmul perfect.
Mai ales dacă iubiți cărțile. Filmul este o pledoarie pentru puterea cuvântului scris. O pledoarie făcută la un nivel accesibil copiilor dar suficient de atrăgătoare și pentru părinți. Apar tot felul de personaje fantastice, acțiunea este originală, jocul actoricesc convingător. Pe mine personal m-a cucerit personajul interpretat de Helen Mirren. O fată bătrână, bogată, a cărei singură iubire și existență sunt cărțile. Dar care până la urmă se dovedește un personaj de acțiune pe cât de improbabil pe atât de eficient.
Pe scurt: este vorba despre un tată și fiica lui. Doar că tatăl nu este un om obișnuit. Nu numai că provine dintr-o familie de librari și restauratori de cărți, dar este și o Limbă de Argint (Silver Tongue) adică are puterea de a aduce în lumea oamenilor personajele cărților, și nu numai, atâta timp cât citește cu voce tare. Nu vă destăinui mai mult. Cine este curios poate căuta trailer-ul.
Dacă vi s-a părut interesant mai multe sugestii de filme puteți găsi aici.
Copilul în oraș 