Nici nu îmi mai amintesc de cât timp nu am mai primit în dar o floare. Una singură. Un simplu crin alb, fără funde, fără ”verdeață”, fără hârtia acea creponată îngrozitoare.
Mi se pare mie sau eleganța a dispărut cu totul? Văd de multe ori pe stradă tineri cu buchetele atât de mari încât abia reușesc să le țină în mână. Gestul, voit menit a impresiona prin opulență, își pierde orice semnificație și devine de prost gust.
Am cunoscut un bărbat care ținea neapărat să îi cumpere iubitei trandafiri de la vânzătorii din restaurante. Dar numai după ce negocia prețul. Ce poate fi mai meschin decât atât?
Și ați remarcat cât de puțini bărbați căsătoriți duc în dar o floare soțiilor lor? Și nu mă refer aici la ocazii speciale, ci ca gest spontan, în mijlocul săptămânii.
Aș vrea să primesc o floare. Una singură. O ultimă brândușă culeasă înainte de venirea zăpezii.
Copilul în oraș 