Dacă dai o căutare pe Internet găsești o grămadă de informații despre Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș, de la istoric la descrierea faunei și florei, de la indicații rutiere la programul de vizitare și prețul unui bilet. Așa că nu are rost să vă spun decât că nouă ne-a plăcut foarte mult.
Lacul în sine îl cunoșteam de mult timp și niciodată nu m-a impresionat. Mai ales că de obicei este destul de aglomerat. Totuși plaja este bună și apa nu foarte rece așa că, una peste alta, merită să mergi într-o zi caniculară să te răcorești.
Ceea ce ne place nouă însă este Tinovul Mohoș, cu aerul său misterios și periculos, întreținut și de faptul că nu ți se dă voie să cobori de pe podețele din lemn pe care te conduce un ghid foarte amabil, dar care vorbește o limbă română să spunem ”aproximativă”(de altfel, și pliantul cu legenda lacului este scris în aceeași limbă română plină de erori gramaticale și de sintaxă).
Ghidul îți va prezenta o multitudine de plante rare, dintre care singura plantă carnivoră din România ”Roua Cerului” , plantă care se pare că datează din perioada glaciațiunii.
În afară de Roua Cerului mai poți vedea și plante halucinogene, plante otrăvitoare, precum și o mulțime de alte plante specifice turbăriilor. Pe lângă aceste plante unice, dintre care multe sunt protejate, mai cresc și o mulțime de afine, pe care le-am găsit coapte și numai bune de mâncat.
Ce ne mai place este faptul că în câteva minute te poți trezi efectiv în nori. Și nu mai vezi la doi metri înaintea ta.
Iar dacă ai noroc la plecare poți vedea și un curcubeu.
Copilul în oraș 