Credea cu tărie că frumusețea vine din interior. Pentru ea nu era un simplu slogan. Și nu își alegea niciodată prietenii după aspect. De fapt disprețuia în sinea ei persoanele care se preocupau prea mult de aspectul exterior.
Pe ea o atrăgeau ideile. Așa îl și cunoscuse pe Daniel. La un concurs de creație literară pe Internet. I-a citit poezia, i-a plăcut și a comentat. Apoi s-a înfiripat un dialog, pe care l-au mutat pe rețelele de socializare. Au schimbat numere de telefon.
Ce emoționată a fost prima dată când i-a auzit vocea: era gravă (neobișnuită pentru un adolescent) cu inflexiuni calde. S-a îndrăgostit pe loc de vocea aceea. Cuvintele căpătau noi înțelesuri când îl asculta citindu-și poemele. Vorbeau în fiecare zi. Uneori îl suna ea, alteori suna el. Își împărtășeau gândurile, bucuriile și speranțele. Și la 17 ani speranțele sunt multe.
Apoi au hotărât să se întâlnească. L-a așteptat la gară. A ajuns cu o jumătate de oră mai devreme. De nerăbdare începuse să răsucească coperțile Micului manual de fericire perfectă. Acesta era semnul de recunoaștere. Nu i-ar fi fost greu să o recunoască nici după poza de profil, dar așa li se păruse mai dramatic. El urma să țină același volum în mână. Pe el chiar nu l-ar fi putut recunoaște altfel pentru că în unica fotografie găsită avea chipul în penumbră.
A ajuns și trenul. Pe peron a coborât o mulțime de oameni. S-a așezat lângă un stâlp strângând cartea în brațe. Un tânăr înalt îmbrăcat clasic se îndrepta spre ea. Era slab și purta ochelari. Inima începu să-i bată din ce în ce mai tare. Tânărul se opri și se aplecă să caute ceva în geantă. Volumul, bănui ea. Tocmai vroia să îi iasă emoționată în întâmpinare când văzu volumul căutat în mâna altcuiva.
Acum stăteau de vorbă pe o terasă. Mai bine zis el vorbea în timp ce ea nu se putea abține să nu îl privească îngrozită. Îi era rușine. Încerca să se concentreze dar nu se putea stăpâni. Așa trebuie să fi arătat Pământul înainte de nașterea vieții. Întreaga față a lui Daniel arăta de parcă ar fi fost în pragul unei erupții vulcanice. Aproape nu îi puteai desluși trăsăturile. Încercă să se concentreze asupra cuvintelor. Asupra ochilor lui mari umbriți de gene lungi. Dar indiferent ce făcea o senzație de greață pusese stăpânire pe ea. Doar gândul că ar putea să o atingă accidental îi provoca repulsie.
I-a propus să îi arate orașul. Astfel putea să nu îl privească. Se simțea bine ascultându-i vocea caldă. De câteva ori a vrut să îl ia de mână, dar o simplă privire către fața lui îi oprea instantaneu gestul. La un moment dat el s-a oprit și a privit-o foarte serios:
Nu-i așa că fața mea te dezgustă?
A simțit că ar vrea să o înghită pământul de rușine.
Recunoaște. Nu mă supăr. Mă așteptam, de fapt.
A încercat să-l mintă. Dar și-a dat seama că nu are nici un sens. Așa că a recunoscut, cerându-și scuze.
Nu ai de ce să te scuzi. Și pe mine mă dezgustă. Îmi pare bine că te-am cunoscut. Dacă vrei să mă întorc acasă te înțeleg. Tu ești perfectă. N-ai cum să mă înțelegi.
Atunci ea a început să râdă. Nu era perfectă, i-a spus. Dar avea un mic secret, un mic ritual zilnic învățat de la mama ei.
L-a luat de mână, au intrat în prima farmacia ce le-a ieșit în cale și i-a cumpărat un cadou: un set complet Gerovital Plant Stop Acnee. Nu era chiar cadoul la care se gândea în nopțile în care visa la el îmbătată de jocul cuvintelor și de căldura vocii lui grave. Dar până la urmă s-a dovedit a fi cadoul perfect.
După o lună s-au revăzut. L-a așteptat la gară. A ajuns cu o jumătate de oră mai devreme. O anunțase că avea o surpriză pentru ea și nu mai avea astâmpăr de nerăbdare.
A ajuns și trenul. Pe peron a coborât o mulțime de oameni. S-a așezat lângă același stâlp căutându-l cu privirea. Un tânăr se îndrepta spre ea. Avea ochii mari umbriți de gene lungi. Pe fața sa cu trăsături fine se puteau vedea din loc în loc mici pete roșiatice, care nu îi știrbeau însă cu nimic din Farmec. Și inima ei începu să bată din ce în ce mai tare.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Articol scris pentru Etapa XV a competiției SuperBlog 2013.
Copilul în oraș 