Miercurea fără cuvinte: În zăpadă

13542

Dacă vrei să participi la “Miercurea fără cuvinte” nu trebuie decât să postezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care să spună o poveste și apoi să introduci link-ul postării aici.

Publicitate

Unde au plecat oamenii de zăpadă?

Prima parte

În sfârșit a venit și la noi zăpada mult așteptată. Ce frumos este să începi cu un clișeu… Până la urmă stau și mă întreb cine așteaptă zăpada? Autoritățile și firmele de dezăpezire categoric nu, că orice lună ar fi …noiembrie, ianuarie, martie…pe ei tot pe nepregătite îi ia. Antreprenorii din stațiunile montane categoric da. Ca și turiștii, schiorii și în general toți practicanții sporturilor de iarnă, dar și aceștia ar prefera-o doar pe pârtie și eventual în curtea hotelului nu însă și pe șosele sau în parcări. Și cine mai așteaptă zăpada?…Evident copii. Dar nu toți, să nu îmi fac iluzii, pentru că și aceștia au început să înlocuiască bucuriile autentice cu mult mai comodele și mai ”spectaculoasele”  bucurii virtuale. Pentru aceștia din urmă zăpada nu înseamnă decât un inconvenient, haine groase și impermeabile, și uneori defecțiuni în funcționarea rețelei.

Iar în ceea ce ne privește pe noi, oamenii obișnuiți, zăpada este frumoasă doar de Crăciun și eventual de Revelion. În nici un caz nu așteptăm cu nerăbdare zăpada pe care trebuie să o curățăm de pe mașină sau din fața garajului, și în nici un caz nu ne bucură troienele pe care trebuie să le traversăm la prima oră dimineața. Urâm cu pasiune ambuteiajele inevitabile oricărei ninsori, trotuarele necur[țate – apropo, oare cetățenii acestei țări vor înțelege vreodată că zăpada de pe trotuar este responsabilitatea lor?!! – și sarea care ne strică inevitabil cele mai bune încălțări. Cu alte cuvinte zăpada este doar un coșmar urât devenit realitate….