La propriu. Primele zile ale acestui an am citit, am dormit, am lenevit și am mai citit. Ca urmare a acestui fapt am reușit să termin o carte începută de foarte mult timp, care mi-a plăcut încă de la primele pagini dar care din nu se știe ce motive s-a lăsat foarte greu citită. Nu vi se întâmplă și vouă uneori?…Dar am reușit să o termin și m-am hotărât să scriu despre ea. Și cu această ocazie inaugurez o rubrică nouă la care sper să am și câți mai mulți invitați. Așa că dacă ați citit o carte și ați scris cîteva rânduri despre ea vă rog să lăsați link la comentarii și voi prelua postarea cu cea mai mare plăcere.
Dar să revenim la carte. Este vorba de ”Mă numesc Roșu” a scriitorului turc Orhan Pamuk. Nu am mai citit altceva scris de acest autor, și cred că , de fapt, nu am mai citit nimic scris de nici un autor turc.
Așa că cine este Orhan Pamuk? Ei bine, Orhan Pamuk estre un autor contemporan, care în anul 2006 a obținut (destul de controversat totuși) Premiul Nobel pentru Literatură. Este cel mai important scriitor contemporan al Turciei, multi-premiat internațioanl, luptător pentru libertatea de exprimare.
Ce vă pot spune despre ”Mă numesc Roșu” în afară de faptul că a fost un best-seller internațional? În primul rând vă pot spune că mi-a plăcut. De ce mi-a plăcut? Aceasta este o întrebare grea. Întâi vă voi spune al doilea lucru important despre această carte, după care voi reveni la ce mi-a plăcut.
Al doilea lucru important este că sunt sigură că nu am înțeles-o. Nu pe deplin. Nu profund. Nu în intimitatea ei. Am înțeles sentimentul de pierdere al identității, partea aceasta este foarte greu de ratat. Dar acele discursuri minunate, acele pilde atât de frumos povestite ( în momentul în care le-am citit îmi părea rău că nu știu citi în turcă), acelea sunt sigură că nu le-am înțeles în adevărata lor adâncime.
Și acum să revin la ce mi-a plăcut: mi-a plăcut subiectul, mi-a plăcut suspansul (pentru că într-un fel total neconvențional acest roman poate fi considerat un roman polițist), mi-a plăcut felul în care ajungi la rândul tău să te întrebi în legătură cu identitatea, mi-au plăcut personajele și mai ales felul în care ele au fost introduse, felul în care aproape ai reușit să te identifici cu ele. Și spun aproape din aceleași considerente din care spun că nu am înțeles pe deplin cartea: diferențele culturale și ideologice majore.
Și voi încheia cu cele trei citate din Coran, care deschid această carte și în jurul cărora, de fapt, este construit acest frumos roman :
”Ați omorât pe cineva și vă învinuiți unii pe alții”, Coranul, ”Vaca”, 72
”Orbul și văzătorul nu sunt deopotrivă” Coranul, ”Creatorul”, 19
”Ale lui Dumnezeu sunt Răsăritul și Asfințitul.” Coranul, ”Vaca”, 115
Acum am găsit o altă carte, relativ corelată cu subiectul, care mi se pare interesantă și pe care intenționez să o citesc Suleyman Magnificul și sultana Hurrem.
Copilul în oraș 