Un pic depre tatăl meu…

Tatăl meu a fost un om deosebit. Un om de o inteligență ieșită din comun. Un geniu al structurilor. O personalitate memorabilă. Un talent extraordinar.

Tatăl meu a fost un tată. Poate nu cel mai bun din lume. Așa cum nici eu nu am fost cel mai ușor de crescut copil.  Dar a fost tatăl meu. Și în această perioadă mă gândesc la el poate mai mult decât în alte dăți. Pentru că cea mai mare plăcere a tatălui meu era să dăruiască. Iar luna martie era ocazia perfectă pentru el să cumpere cadouri pentru toate femeile din familie.  Dar ceea ce era mai frumos era că nu cumpăra cadouri doar pentru femei ci ne cumpăra și nouă, fetițelor, câte un cadou facându-ne să ne simțim egalele doamnelor care ne înconjurau.

Știu că pare un pic paradoxal că în luna femeii eu mă gândesc la tatăl meu. Poate că fac asta și pentru că în momentul în care am rămas singure i-am preluat într-un fel locul. Ulterior evenimentele au fost de așa natură încât să ajung pe deplin cap de familie. Și astfel am ajuns să înțeleg  cu adevărat nevoia și bucuria lui de a dărui.

Așa că mi s-a părut firesc să preiau tradiția de a dărui câte ceva fiecărei femei din familie. La început poate că a am făcut-o din nevoia de a compensa un gol. Acum mi s-ar părea ciudat să nu o fac. Singura deosebire față de tatăl meu este că eu dăruiesc întotdeauna bijuterii. Uneori se întâmplă să nu am bani și atunci caut să dăruiesc ceva mai mult simbolic.

Alteori îmi merge mai bine și atunci pierd ore în șir căutând bijuteria ideală.  În special pentru mama mea, care este foarte pretențioasă. Pentru cadoul ei opțiunile mele sunt extrem de reduse. Nu schimbă decât brățările.  Are câteva inele pe care le poartă prin rotație. Și nu poartă decât cercei minusculi, aproape invizibili. Norocul meu este că adoră chihlimbarul.

Pentru sora mea inițial era foarte ușor să aleg: marcasite și din nou marcasite. Dar acum, de când s-a maturizat, alegerea este din ce în ce mai dificilă. Este foarte greu să concurezi cu bijuteriile de designer. Și totuși cred că am găsit ceva potrivit și pentru ea.

Nu știu cum se face că atunci când plec la cumpărături, indiferent pentru cine și în ce scop, mă întorc invariabil acasă cu o sacoșă de cadouri pentru fiica mea. Nimic diferit la cumpărăturile online. Pentru că nu reușesc să mă decid care îmi place mai mult și pentru că, deși sunt superbe, prețul este accesibil, cred că le voi alege pe toate trei.

Iar la final, deoarece că știu că tatăl meu ar fi dorit asta, mi-am ales și eu ceva.