Călătorie spre Calea Lactee

Calea Lactee…ce nume drăguț

Cred că e locul perfect pentru un pisicuț.

Așa cugeta privind de sub pod

motanul Alecu pescuind un cod*.

Viața e grea pentru un mâț de pripas.

Mă chinui să prind acest cod de un ceas!

Afară turnând  începu a ploua.

Mâțul Alecu zgribulit mai era!

Se făcu ghemotoc, cât mai mic cu putință

Și-ncepu a visa amărâta ființă.

 

În jurul său nu se auzea nici un zgomot. Nici măcar un greier nu tulbura liniștea nopții senine. ( Doar nu credeați că o să viseze bietul Alecu în versuri?! ) Ieși mirat de sub pod. Ploaia se oprise. În fața lui se opri o bărcuță.

Suie-te! îi spuse aceasta.

Se sui, deși nu prea avea chef. Apa, este un fapt cunoscut, nu este chiar cel mai bun prieten al unui pisoi dar bărcuța avea o pernuță atât de pufoasă înăuntru încât nu putu rezista tentației.

Și bărcuța se lăsă dusă de râul lin care se transformă într-un fluviu …apoi într-un ocean alb și liniștit.

Apa aceasta seamănă tare mult cu lăpticul, își spuse Alecu. Ba chiar miroase ca lăpticul! Nemaiputându-și stăpâni curiozitatea își întinse gâtul și lipăi un pic. Chiar este lăptic! exclamă el în culmea fericirii nevenindu-și să-și creadă boticului. Și bău până simți că nu mai încape nici un strop în stomăcelul său de pisoiaș.

Apoi se așeză mai bine pe pernuță și începu să-și curețe tacticos blănița, care, între noi fie vorba, chiar avea nevoie de o toaletare.

După un ceas, sau două, sau chiar trei…se pare că îl furase somnul un pic…barca se opri cu un zgâlțâit scurt.

Ai ajuns la destinație. Acum poți să cobori.

Unde sunt? întrebă Alecu încă buimac.

Cum unde? Ai ajuns la Calea Lactee. Nu aceasta era destinația ta? îi răspunse mirată bărcuța.

Într-adevăr în fața lui urca printre stele o cărare formată din mici dale albe asemănătoare cu niște roți zimțate. Sări pe prima și constată că nu sunt pietre ci…mici felii dintr-o brânză ciudată care mirosea mai curând a lapte decât a brânză. Dar cum erau fine și relativ moi porni sărind de pe una pe cealaltă  prin timp și printre stele până ajunse la o platformă-farfurie pe care trona un fel de pernă în formă de budincă.

Lui Alecu i se păru că seamănă foarte bine cu un podium. Așa că dintr-un salt se instală fix în mijlocul ei. Pe nesimțite și parcă venită de nicăieri o mică planetă-floare se apropie timidă de el.

Mă scuzați, domnule Alecu…spuse ea încet. Mă gândeam că poate vă este foame.

Atunci pisoiul își ridică curios privirea. Planeta-floare nu îndrăznea să își ridice tulpina încărcată de flori.

Unde mă aflu? Cine ești tu?

Cum?! Este posibil să nu știți?! Vai…dar noi vă așteptam de atâta timp! Vă aflați la capătul călătoriei dumneavoastră. Noi toți am fost creați pentru a vă servi. Eu sunt o mică floare de Miez de Lapte. Vă rog să mă culegeți. Știu că sunt mică dar florile mele au cea mai mare cantitate de calciu din toată Calea Lactee. Și știți câtă nevoie aveți de calciu, mai adaugă ea cu modestie.

Alecu era mai mult decât sătul. Dar îi fu milă de privirea tristă a florii și hotărâ să guste totuși cea mai mică dintre flori.

Și ce explozie de arome…gustul florii era ca un caimac de lapte…dar mai bun…semăna cu mozzarella…și totuși nu era….era un deliciu absolut…

O mână micuță ridică un pisoi

Era ud tot și murdar de noroi.

Îl luă, îl spălă și pe-o pernă îl puse

Apoi un castron la botic îi aduse,

Un castron cu lăptic aburind și fierbinte.

Dar pisoiul Alecu avea altceva-n minte

La Calea Lactee non-stop se gândea

Fan brânză de-acuma pe veci el era.

 

·          *Notă explicativă: autorul este conștient de faptul că nu se poate pescui cod într-un râu. Dar Alecu, fiind doar un pisic, nu avea de unde să posede această informație.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol a fost scris pentru Etapa V a competiției SuperBlog 2013.

15 thoughts on “Călătorie spre Calea Lactee

  1. Bravos, copile! Mi-aș citi povestea ta înainte de culcare. Dar cin’ să mai adoarmă cu așa flori de miez sub năsuc? Data viitoare ia-mă și pe mine în călătoria ta, Alecule. Îți aduc eu cod, ca să nu-l mai pescuiești de unde nici nu e…😉

  2. Extraordinar de dulce articolul tau. La inceput am fost neincrezatoare, la partea cu poezia, dar apoi m-a prins. Felul tau de a scrie are ceva delicat care ajunge la inima si ceva ludic, o joaca pe care numai tu stii ca o faci serios,
    Numele pisoiului este de asemnea nemaipomenit ales, tocmai prin contrastul intre pisica mititica si numele care suna impresionant ( mie de exemplu imi aduce in fata ochilor un barbat gras.)

    • Eu nu scriu poezie dar in timp ce ma jucam cu ideile au rasarit instantaneu primele doua versuri. Si nu le puteam lasa sa…prea erau simpatice…dar nici in versuri nu era stilul meu…
      Iar tonul l-am ales potrivit cu branzica al carei fan numarul unu este fetita mea. Ma bucur ca am reusit sa transmit ceea ce doream. Nu imi reuseste intotdeauna.🙂
      Multumesc pentru vizita si pentru aprecieri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s